• Alexander Kluge, Rusia Kontainer, traducere din limba germană de Andrei Anastasescu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2025. Lucrarea prolificului scriitor şi cineast german, Rusia kontainer, este o colecţie de scurte viniete despre Rusia şi Germania, ţări-puteri care au fost şi rămân la fel de departe una de alta pe cât sunt de legate. „Povestind despre o ţară care-mi e străină, încerc să mă familiarizez cu tot ce mă tulbură la ţara mea şi cu tot ce nu înţeleg din experienţa mea nemijlocită. Asta era una dintre opiniile dramaturgului Heiner Müller. El cunoştea Rusia în aceeaşi măsură şi la fel de puţin ca mine. Există, spunea el, o mare enigmă, iar pentru noi enigma asta se flă în Est: un cabinet de curiozităţi care ne invită să silabisim în el dictonul clasic: Ştiu că nu ştiu nimic. Ceea ce caută Kluge este «materialul nesubjugat», care oferă scriiturii şi lecturii «libertatea de a respira»“.
• Liviu Capşa, La marginea cerului, Iaşi, Editura Junimea, 2024. Un volum al distopiei lumii de zi cu zi. În care, pe rând, toate sunt curmate, şi în locul grandorii şi al luminii se zugrăveşte o „mahala a ruinelor fumegânde“, „arsă cu biciul“, construită din „frica ghemuită“. Parcurgând poemele lui Liviu Capşa, ai impresia că autorul observă totul dintr-un alt cer şi „ştie ce se întâmplă cu el şi cu cei din jur în actualul moment istoric, ştie de ce scrie şi cum scrie, ştie de ce nu mai contează în prezent poezia şi cât de mult totuşi contează ea, acum şi în vecii vecilor“: „aici unde întrebările lumii/ abia de ne ating epiderma/ şi unde orice izbândă/ se-ncurcă-n hăţişul ezitărilor/ ei bine aici/ pe undeva mai la margine/ încrezători vom bate doi pari/ să ne agăţăm şi noi în sfârşit/ hamacul binemeritatei sieste“.
• Sorin Grecu, Paranormal. Cluj/Transilvania, Baia Mare, Editura Actaeon Books, 2024. Volumul însumează povestiri despre Clujul bântuit, fantome, magie neagră, şedinţe de spiritism şi miracole. Una dintre formidabilele povestiri îl are protagonist pe renumitul latinist şi poet Vasile Sav. Acesta şi alţi artişti s-au adăpostit pe lângă complexul statuar al Şcolii Ardelene ca să-şi continue alimentarea speranţelor poetice cu sticle de şliboviţă, punând pariu cu colegii că va invoca spiritul Şcolii Ardelene. După ce au urmat ritualul invocării spiritului, probabil făcut cu ochii închişi, grupul statuar a început să se clatine şi să bubuie din toţi rărunchii, ca şi cum spiritul se afla printre artişti. Cartea lui Sorin Grecu este pentru toţi aceia care cred, dar şi pentru aceia care iubesc basmele oraşului de pe Someş.