REVISTA REVISTELOR: Philosophy Now

Un număr dedicat iubirii ne oferă populara revistă bimestrială Philosophy Now (februarie-martie 2022). Încă din editorial, Rick Lewis aminteşte cele cinci modalităţi greceşti ale iubirii, din care primele trei sunt mai cunoscute (eros – dragostea erotică, philia – prietenia, agape – dragostea empatică, universală). Uităm deseori de storge (dragostea familială necondiţionată) şi de mania (dragostea obsesivă). În Filosofia iubirii romantice, Peter Keeble propune o interpretare heideggeriană a afectivităţii, considerând că dragostea este o modalitate de a-i percepe pe ceilalţi ca persoane speciale. „Nu vedem o persoană, pentru ca abia apoi să ne gândim c-o iubim. Dimpotrivă, atunci când suntem îndrăgostiţi, cealaltă persoană ni se prezintă imediat drept cineva, în a cărei prezenţă năzuim să fim şi căreia să-i facem binele, pentru că ne îmbogăţeşte perspectiva asupra vieţii“. Matei Tănasă în Părţile neiubite ale unei societăţi iubitoare, utilizând idei din Platon, Augustin şi Meister Eckhart se întreabă dacă „toţi merităm să fim iubiţi“ şi oferă un răspuns afirmativ, argumentând că, în ciuda imperfecţiunii intrinseci, trebuie să fim iubiţi pentru binele din noi. Articolul lui Tristen Taylor despre rău, Demonii Sinelui, ajunge la concluzii utilitariste sumbre, considerând că din perspectiva unei inteligenţe artificiale, specicidul ar fi justificat: pentru a evita o catastrofă climatică şi extincţia în masă, numai una din cele 8,7 milioane specii de pe planetă ar trebui să dispară – a noastră. Colegul nostru, Ştefan Bolea, scrie în recenzia filmului SF Tenet despre eroii negativi care vor să distrugă lumea, pornind de la personajul oligarhului rus Andrei Sator, comparat cu Caligula şi Ceauşescu. Folosind un aparat conceptual din Freud, Cioran şi Blanchot, autorul analizează poemul eminescian Împărat şi proletar ca semnificativ pentru hegemonia asasină şi sfârşitul oricărei hegemonii. (A.B.)