1. Chiar dacă nu pot să spun exact cum mă simt, simt că s-a schimbat ceva, poate chiar iremediabil, atât la nivel social cât şi la nivel individual, că lumea nu mai este cum a fost înainte de pandemie şi… „ca lumea suntem noi“. Nu doar pandemia, nu doar boala („am avut“ COVID în anul 2020) au contribuit la aceste schimbări, ci şi unele măsuri aberante, între care, cel puţin pentru mine, a fost interzicerea pentru cei trecuţi de 65 de ani (între care mă număr) de a ieşi din casă (la cumpărături, la plimbare) în afara intervalului orar 11 – 13. Cum eu fac piaţa (mi-a plăcut dintotdeauna acest loc al diversităţii umane, al unui spectacol lingvistic savuros, al unei frumuseţi cromatice greu de egalat), în perioada acestei interdicţii, ajungeam întotdeauna la… spartul târgului, când în loc să aleg, am fost obligat… să culeg. Cel puţin mie o asemenea măsură restrictivă mi-a creat un disconfort psihic accentuat.
În acest timp al pandemiei, observ că s-a modificat comportamentul oamenilor în deplasarea pe stradă. Privirea piezişă şi mersul de-a curmezişul când întâlneşti pe cineva au devenit o „normalitate“ a mersului pe stradă.
2-3. Cu excepţia perioadei de boală (carantină), nu am întrerupt activitatea literară. Claustrarea, recluziunea, retragerea, izolarea liber consimţită şi nu impusă este benefică pentru un scriitor, care are nevoie de trăirea în solitudine atunci când scrie. Dar şi trebuie să poată ieşi din această izolare când doreşte, nu când i se permite de către cineva. Mi-am impus în anumite perioade o asemenea recluziune şi (în afara cronicii lunare la revista Orizont şi colaborarea la alte reviste) am reuşit să termin şi să public câteva cărţi: Cercul Literar de la Sibiu – destine frânte – destine împlinite, Ştefan Aug. Doinaş – sinteză monografică şi Confluenţe literare. La acestea se adaugă ediţiile din seria de antologie poetică a Editurii Academiei (Aron Cotruş, George Coşbuc, Octavian Goga, Ştefan Baciu, B. Fundoianu). Le-am scris în pandemie, dar nu pot să le consider că sunt în totalitate rezultatul situaţiei şi a stării din pandemie. Oricum scriam aceste cărţi.
Ce va fi după pandemie este greu de prognozat. A fost (încă este) un război, cu un duşman nevăzut, care nu ştii când şi de unde atacă, de aceea este şi greu să te fereşti de el. Să apelăm la istorie, care întotdeauna, dacă o citeşti corect, îţi oferă cele mai bune lecţii. Luând exemplele din istorie, după orice război lumea s-a schimbat, nu a mai fost ca înainte. Cred că aceeaşi situaţie va fi şi după acest război pandemic. Aud adesea spunând-se „să revenim la ce a fost înainte“, cred că o asemenea dorinţă rămâne o frumoasă şi savuroasă utopie.