Lucian Vasiliu

1. Dacă Pandemia dă semne de retragere, eu mă pregătesc de tragere! Metaforic vorbind! Suntem pe fondul altei planetare „pandemii“: agresivitatea de toate felurile! Şi, cum am făcut armată (în contextul Tratatului de la Varşovia), fac şi minime genuflexiuni în context NATO (sunt la o vârstă înaintată şi cânt în continuare, ca odinioară: „Vrem Pace pe pământ!“).

După doi ani de imprevizibil medical, social, profesional etc., mă simt ca după o partidă de box (am practicat acest sport circa doi ani, în prima mea tinereţe, mai mult pentru a învăţa să mă apăr şi pentru a-mi menţine o bună condiţie fizică).

Ca după o partidă de box, pe o scenă obosită, cu scânduri care scârţâie la adierea curenţilor de aer dinspre Estul siberian, cu spectatori de toate „neamurile“: vaccinişti, antivaccinişti, putinieni, antiputinieni, şoşo(a)cari şi şucari, tăcuţi şi urlători, meditativi şi merditativi (sic!), nespălaţi şi dezinfectaţi, cu mască şi cu măşti false, unii semănând în ogor de primăvară agrară, alţii aruncând chiştoace şi flegme peste gardul ringului, unde înfloresc viorele, toporaşi, ghiocei!

2. Teamă constantă am faţă de lume, într-un context în care am constatat, evident, cu probe, că planeta noastră este din ce în ce mai bolnavă, datorită nouă, cei care o suprasolicităm, o neîngrijim, o poluăm într-o cinică nepăsare. Chiar sfidare!

Teamă îmi este de mine însumi, deşi sunt, de felul meu, precaut, fac mult sport, respect rigorile medicale, ecologice, fug de sedentarism, practic colocvialitatea, dezin­voltura, spiritul ludic (de la junimistul Ion Creangă lectură!). Astfel, reuşesc deseori, să alung frica instinctivă, primitivă, arhetipală.

Inspiraţia, cred, mă vizitează din când în când, stimulată de minimul de confort pe care pot să i-l ofer: fără temperatură, răguşeală, strănut vulgar! Inspirăm şi respirăm curat! Împreună!

3. Claustrare, numele tău poate fi isihasmul. Sau Proust. Sau Bacovia. Sau Nicolae Steinhardt.

Pandemia ne-a pus în situaţia de a vedea cine (mai) suntem, dornici să ieşim din mocirla ipocriziilor curente, să ne asumăm „clasamentul adevărului“, fără aranjamente pe faţă sau în culise.

La JUNIMEA editorială am promovat o nouă zicere: Vaccinul stimulează lectura! Ne-am convins că ştiinţa, totuşi, are limite. Dar şi că vracii ne invadează. Asemenea lor, ghicitoarele de la TV şi Radio, din presa scrisă; şarlatanii, prezicătorii, „vindecătorii“ de ocazie, falşii „Preoţi deşteptării noastre“! Ne invadează, la modă: incultura (medicală, gramaticală, geografică etc.); absenţa spiritului civic (măşti false, certificate medicale măsluite, medicamente trucate – la noi şi aiurea); primării şi gunoaie în pâraie; poluare de toate felurile (de la claxoane, la hlizeli şi muzici asurzitoare pe terasele care au neantizat tihna patriarhală); obscenităţi; englezisme în exces; politicieni pe făraş; „locaţii“ peste tot (în loc de spaţiu); fraze cu jumătate de gură, de măsură, pe arătură; ticuri stupide („ca şi istoric“, „pe cale de consecinţă“, „cu siguranţă“, „deci“ – ca început de exprimare); accente greşite, mai ales în cazul numelor de familie care provin din meserii, precum Ciubotariu, Rotariu, Olariu. Snobism în floare! Mă opresc, poate trece ultimul val de insanităţi! Poate încetează disperarea alarmelor dinspre Kiev. Să ne re-educăm, dacă tot ne declarăm, în majoritate, creştini. AUGURI! SALVE! (de ghiocei, de toporaşi, de viorele!) AVE!

Iaşi

De Dragobete, 2022