MARTA PETREU, ACUM ŞI AICI

Trei crize scutură astăzi România: aceea universală, a pandemiei; aceea militară, de la graniţele Ucrainei, vecina noastră; aceea a creşterii exorbitante a preţului la energie, şi prin urmare a creşterii tuturor preţurilor cu amănuntul.

Pentru pandemia de SARS–COV–2, în principiu urmăm protocoalele şi reglementările europene. Dar adaptîndu-le original. Aşa cum original a fost „rezolvată“ la noi şi povestea „certificatului verde“: prin noiembrie, Ministerul Sănătăţii susţinea că acest certificat nu este încă necesar, pentru că nu a venit valul cinci; în ianuarie, s-a hotărît că, din moment ce valul cinci este deja activ, certificatul nu mai e necesar, pentru că nu mai are ce să prevină. Indiferent dacă sîntem între valuri pandemice sau în interiorul valului, ca într-o dilemă clasică la care răspunsul a fost prestabilit, la noi certificatul nu a fost socotit necesar.

La criza geopolitică a Ucrainei, faptul că sîntem în NATO, indiferent ce meliţă în nesfîrşite comentarii televiziunile, ne scuteşte de originalitate. Din fericire. Căci România va urma ceea ce va hotărî alianţa strategică în care spre norocul nostru sîntem.

Criza energetică apare, în acest moment, drept teritoriul de acţiune al României însăşi, căci statul român însuşi decide ce anume face. Statul român putea să amîne momentul liberalizării preţurilor cu doi ani, dar, sub guvernarea liberală, s-a hotărît că momentul nu se amînă. Fostul premier Cîţu a declarat sus şi tare, prin septembrie, că este contra oricărei amînări a liberalizării preţurilor. Nu a contat că România nu s-a pregătit pentru acest moment. Acum, ca şef al partidului liberal, Cîţu susţine la fel. Ce-l mîna şi ce-l mînă pe el în luptă? Mister. Politica Partidului Liberal istoric – deci din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost „prin noi înşine“. Acum pare a fi pe dos. Sau „prin împrumuturi“.

Oricum, de pe urma liberalizării preţurilor, se închid întreprinderile mici şi mijlocii, se închid parţial întreprinderi mari precum Azomureş sau Alro Slatina… Iar bibliotecile, institutele de cercetări, şcolile, teatrele s-au pomenit cu facturi halucinante. Spitalul din Timişoara şi-a ţinut pacienţii în frig – aşa ceva nici în ultimii ani de agonie a fostului regim socialist nu s-a întîmplat, atunci răbda de frig populaţia, în locuinţele proprii, dar nu bolnavii din spitale şi nici elevii din şcoli. Măsurile făgăduite de guvern au prilejuit multe mese rotunde de televiziune, multă materie primă pentru jurnalişti – şi cam gata. Pentru populaţie, la o televiziune considerată respectabilă, B1, un jurnalist a propus soluţia perfectă, căci nazistă: pensionarii, pentru că sînt categoria cea mai afectată, ar trebui să se mute, în momentul pensionării, la ţară, ce mai stau ei în capitală sau în oraşele mari? Şi uite aşa apar propuneri de ghetoizare, pe criterii de venit şi vîrstă! Indiferenţa, cruzimea, lipsa de ruşine a unor guvernanţi şi a unor jurnalişti faţă de oamenii care trăiesc azi în România a atins cote insuportabile.

În orice stat, există cîteva industii strategice – oare în România în proprietatea cui se află acestea? A statului român, sau s-or fi volatilizat, ca roua? Industria energetică este o industrie strategică. În România, în a cui proprietate se află? De la asta ar trebui să pornim. Ni se spune că România are nevoie numai de 20 la sută importuri de energie. Atunci de ce energia din România este cea mai scumpă din Europa? Pe cine îmbogăţeşte plătitorul de facturi la încălzire?

Dacă o ţară, prin liberalizarea preţului la energie, declanşează, pe lîngă îngheţarea propriei populaţii în locuinţe, pe lîngă creşterea preţurilor cu amănuntul la toate produsele, şi paralizarea propriilor capacităţi de producţie, a şcolilor, a institutelor de cercetări, a teatrelor, a bibliotecilor etc., înseamnă că această ţară, indiferent de pandemie şi de un posibil conflict armat la graniţele ei, este în criză majoră. Într-una prezentă, apoi pe termen mediu şi pe termen lung.

Este evident că o asemenea situaţie duce automat la creşterea extremismului politic. Guvernul, azi, pare că lucrează pentru creşterea partidului extremist AUR. Nu exclud posibilitatea ca în culisele obscure ale vieţii politice să existe şi o extremă stîngă, gata să ţîşnească la lumină cu prima ocazie.

Şi, pe deasupra, o asemenea situaţie duce automat la migrarea forţei de muncă tinere – ceea ce, ţinînd cont de problemele noastre demografice, prefigurează un dezastru şi mai complex.

2 februarie 2022, Cluj

• Pieter Bruegel cel Bătrân: Uciderea pruncilor (1565)