MARTA PETREU: BEBEŞELEA ŞI PĂDUREA SIBIULUI

• Gabriel Bebeşelea după concert; pe
tricou, prima pagină din partitura lui
V. Fioravanti. Foto: Anca Haţiegan.

Între 23-25 iulie, graţie dirijorului Gabriel Bebeşelea, s-a desfăşurat la Sibiu o nouă ediţie, bogată, a festivalului „Musica Ricercata“. Dirijor principal al Filarmonicii de Stat „Transilvania“ din Cluj-Napoca, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu“, invitat să dirijeze unele dintre cele mai prestigioase orchestre din lume (la Berlin, Londra, Belfast, Singapore, Moscova etc.), Bebeşelea este cunoscut melomanilor români prin proiectele lui insolite şi îndrăzneţe. De pildă, lui i se datorează interpretarea, în toamna anilor 2017 şi 2018 – aşadar pe vremea cînd director al Filarmonicii din Cluj era regretatul Marius Tabacu –, cu Filarmonica din Cluj, al cărei dirijor principal era deja, a două opere de Wagner, şi anume Aurul Rinului (2017) şi Valkiria (2018).

Preocupat de manuscrisele, terminate sau nu, ale marilor compozitori, inclusiv ale lui Enescu, şi, asemeni lui Cornel Ţăranu, devotat să le completeze în cazul că nu au fost duse pînă la capăt, lui Gabriel Bebeşelea i se datorează concertul cu Strigoii de Enescu. După ce manuscrisul (rămas neterminat) al Strigoilor lui Enescu – operă după poemul lui Eminescu – a fost finisat de Cornel Ţăranu şi orchestrat de Sabin Păuţă, Gabriel Bebeşelea l-a lansat internaţional. Aşa cum am scris la vremea potrivită în Apostrof, în 26 septembrie 2019 dirijorul a organizat şi dirijat premiera absolută a acestei opere de cameră în Germania, la Konzerthaus Berlin, Werner-Otto-Saal – deci într-una dintre cele mai prestigioase instituţii de artă din Europa. Pentru versurile lui Eminescu a fost folosită traducerea reginei Carmen Sylva, iar rolurile au fost interpretate de cîntăreţi români afirmaţi cu toţii în străinătate: Rodica Vica, Tiberiu Simu, Bogdan Baciu, Alin Anca. Există şi un CD al acestei importante realizări artistice, apărut de asemenea „afară“, în Austria.

În ediţia 2021 a festivalului de la Sibiu „Musica Ricercata“, spectacolele au alternat cu mesele rotunde şi conferinţele; s-au întîlnit faţă în faţă cu publicul profesorii Eugen Ciurtin, Bogdan Tătaru-Cazaban, care au vorbit despre afinităţile muzicale ale lui Eliade, apoi, moderaţi de dna Smaranda Bălan, Gabriel Bebeşelea, Emil Hurezeanu şi Radu Vancu. Ca solişti, au fost invitaţi pianistul Iulian Ochescu şi harpista Maria Bîldea (la un moment dat, doamna a cîntat desculţă, apoi a explicat publicului că, la un anume pasaj dificil, numai aşa poate apăsa simultan două pedale ale harpei). În cele trei zile ale festivalului, a fost interpretată muzică de Bach, Beethoven, Brahms, Rahmaninov, Mozart, Haydn, C. Dittersdorf ş.a.

Punctul culminant al festivalului a fost pe apă, ca să zic aşa, în a treia seară: ca un veritabil regizor, Gabriel Bebeşelea a pus în scenă şi a dirijat, în primă audiţie modernă, în pădurea Sibiului, pe scena lacului din Complexul Naţional Muzeul Astra, uvertura operei La foresta d’Hermannstadt. Aventura intelectual-detectivistă a identificării şi scoaterii ei din naftalina arhivelor a fost spusă de Gabriel Bebeşelea cu lux de amănunte, cu o seară înainte, la întîlnirea cu publicul: după ce-a aflat că există o operă ce poartă în titlu numele oraşului său natal, deşi nu ştia cine anume este compozitorul, a căutat-o. În final, a găsit-o în arhiva Conservatorului din Napoli – Napoli şi Sibiul fiind în acelaşi regat, al lui Carol Robert de Anjou, după cum ne-a amintit excelenţa-sa dl ambasador Emil Hurezeanu la întîlnirea sa cu publicul. Sîntem vechi, ba regali, ba imperiali, ne aducem noi aminte, iar aici, în Transilvania, unde existăm de la naştere, deşi pe vremea cînd a fost compusă Pădurea din Sibiu numai puţini dintre noi ar fi putut şti ce este aceea o operă (unul care ştia a fost, cu siguranţă, Budai-Deleanu, care şi-a încheiat epopeea eroi-comică tot în 1812…), acum ştim; şi ne asumăm ca fiind al nostru, al istoriei noastre, tot ce s-a întîmplat vreodată frumos pe-aici. Cam aşa face şi Gabriel Bebeşelea cînd argumentează, pe baza partiturilor pe care le scoate din arhive transilvănene laice şi ecleziastice, că, din punctul de vedere al muzicii interpretate aici, Transilvania era sincronizată cu Europa Centrală şi de Apus.

Deci, Bebeşelea a dirijat uvertura la opera La foresta d’Hermanstad de Valentino Fioravanti (1764 – 1837), care a avut premiera în 13 decembrie 1812.

La ceas de-asfinţit, cînd aripile morilor de vînt din Muzeul Astra erau nemişcate, iar raţele de pe lac se agitau continuu, vizibil intrigate de publicul numeros, Dumbrava oraşul lui Hermann a răsunat de muzica ce-i poartă numele. Frumos.