Timeea Ivan

De-am fi fost luaţi de crivăţ şi aduşi captivi în

timp cu gratii ca la temniţa cea mai mare din lume cu

un nume ciudat pe care îmi e

destul de greu să îl pronunţ cum

dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu

totto chiar cu totto în

în tărâmul de basm ca în

albă-ca-zăpada sau nu

mai ştiu ce basm era nu

îmi mai aduc aminte şi chiar de

mi-aş aduce nu aş mai putea să

îi pronunţ numele căci m-a

oripilat de-a dreptul cu

cu soarele care răsare de la vest la est cu

oamenii de zăpadă care fac oameni cu

oasele de la dinozaurii care

cred că au murit şi dacă nu poate s-au

îmbrăcat în rochii şi smochinguri să

meargă la nuntă în paleolitc

şi şi

de am fi privit cu coada ochiului înţepat către

adulţii din noi sau adulţii din curtea inimii vecinului

care stau într-un

colţ şi se miră de

arterele care îi înconjoară sunt

oameni de afaceri şi se gândesc să

investească sau

sau chiar să

dărâme ceva nu ştiu nici ei nu ştim nici noi nu ştiu nici ei

sau sunt

avocaţi şi caută oameni să îi apere sau

sau sunt poliţişti şi caută oameni să îi aresteze

sau sunt medici şi verifică dacă sunt

sănătoase arterele sau ce o mai avea inima

şi de-am mai fi copii să alergăm după îngheţată

la colţul străzii la singura prăvălie

şi să privim spre adulţi oricum suntem

mai mici decât ei şi să ne minunăm cum

marea şi râul şi izvorul şi soarele şi luna

şi noi trecem nu rămânem nu

şi ne scufundăm în fum de ţigară pe

pe leagănul din spatele alunului din curtea din spate

şi ne descotorosim de scrumul de ţigară ca

timpul de oameni