REVISTA REVISTELOR

• Tomisul, revista făcută de entuziastul domn Iulian Talianu, vine de fiecare dată cu texte bune şi autori mari. În acest număr, l-am citit cu interes pe Andrei Marga, care scrie despre China ca superputere. La rubrica „Vă semnalăm o carte“ este publicată proza scurtă „Atelierul de pipe şi tutun“ a prietenului nostru, prozatorul şi traducătorul Kocsis Francisko. Multă poezie foarte bună, de la extrem-contemporanii noştri Nicolae Prelipceanu şi Carolina Ilica, la: Dimitrie Stelaru, cu două poeme, unul superb, „Bună seara“, şi Kavafis, o pagină întreagă, în traducerea lui Dimitris Kanellopoulos şi Eugen Uricaru.Transcriem poemul lui Stelaru:

 

Dimitrie Stelaru

Bună seara!

 

Între oamenii cumsecade se zice: bună seara!

Oamenii care se întorc de la slujba alcoolului

de la baruri şi uscăciuni,

De-acolo, de unde nu se sfârşeşte şi nu se începe nimic.

Între oamenii cumsecade se zice: bună seara!

Unii merg printre reclamele cu neon şi tac, osteniţi.

Moftangiul vrea insulte dolofane,

ucenicul vinului umple strada cu versuri proaste.

Dar eu mă întorc la aripile întunericului

(e palatul din bătrâni)

şi cânt, şi cânt, şi cânt.

 

(M.M.)

 

• Un autor discret. Colinda de pe coperta 4 a revistei noastre este luată din volumul Nicolae Al. Mironescu, Poeme, ediţie îngrijită, cuvînt înainte şi desene de Maria Alexandrescu Vianu, Bucureşti, Editura Anima, 2019. Din cuvîntul-înainte al volumului am aflat că autorul, Nicolae Al. Mironescu (1921-1969), a fost etnograf la Institutul de Studii Sud-Est Europene şi, totodată, un poet discret, care îşi arăta versurile numai cîtorva aleşi. Volumul de faţă, din care am transcris delicata colindă, a fost editat de dna Maria Vianu, în semn de omagiu şi aducere aminte la împlinirea a cincizeci de ani de la moartea poetului; cuprinde poeme delicate, cum înţelegem că a fost şi autorul. În viaţă şi în poezie, Mironescu îşi inventase un personaj, Paiaţa, pe seama căreia punea tot felul de experienţe. Mai tulburătoare este însă o altă informaţie pe care ne-o dă prefaţa, şi anume aceea că Nicolae Al. Mironescu avea o atracţie intensă pentru moarte, şi că şi-a curmat zilele în urma unui diagnostic grav, dar care s-a dovedit ulterior a fi fost eronat. Poemele din volum provin din arhiva personală a dnei Maria Alexandrescu Vianu, care a fost colegă cu Mironescu şi a primit o copie de la acesta. (M.V.)