SCRISOAREA LUI NEACŞU – 1521

Cea mai veche dovadă de scriere românească din cîte a ajuns pînă la noi datează din 1521. Este o scrisoare a lui Neacşu din Cîmpulungul Muscelului către „jupan Hanăş Begner“ din Braşov, cu ştiri privitoare la mişcările şi pregătirile turcilor de a ataca Ardealul şi Braşovul. Formulele iniţiale şi finale ale scrisorii sunt în limba slavonă sau încheierea „şi Dumnezeu să te veselească“. Şi tot astfel în legătura sintactică a frazei s-a mai păstrat ici, acolo, ca o rămăşiţă de limba slavă, conjuncţia ipac (iarăşi) sau prepoziţia za (despre): „ipac dau ştire domniei-tale za lucrul turcilor cum am auzit eu“. Dar desfăcîndu-se de aceste coji ale formei slavone, miezul limbii române se înfăţişează curat şi limpede. (N. Cartojan)