Cînd pregătim…

Cînd pregătim acest număr pentru tipar, numărul total al îmbolnăvirilor din lume a ajuns la 29 279 316, numărul global de victime, adică de morţi, a ajuns la 928 403. În România, numărul de îmbolnăviri a atins 104 187, numărul morţilor, 4185, iar rata îmbolnăvirii trece zilnic, de săptămîni întregi, de o mie. Se deschid teatrele, sălile de spectacol, restaurantele şi tot ce mai era închis. S-a deschis şcoala, în fel şi chip. Am auzit cu urechile mele că distanţarea socială la clasă este de un metru, ceea ce înseamnă că va fi de cincizeci de centimetri. Curînd se vor deschide universităţile. Israelul în schimb anunţă închidere completă pentru trei săptămîni. Mai multe ţări se află la începutul celui de-al doilea val.

Ne pregătim pentru serii de alegeri. Ceea ce e bine, un pic de optimism nu strică, anii ultimi au fost lungi şi răi, vacile slabe ieşite din Dunăre – cursul oriental.

În ultimele săptămîni, la noi, televiziunile, la aceeaşi rată de-mbolnăviri ca-n ultimele două luni, transmit mesaje de calm. Asta are darul să mă sperie foarte tare: că doar tratament şi vaccin nu există, toamna va aduce cîndva şi frig, iar numărul medicilor şi al cadrelor medicale ajutătoare nu a crescut aşa, peste vară,în România – dimpotrivă. În Sănătate, culegem rezultatul proastei politici de cadre, de pe urma căreia medicii au plecat în masă în străinătate. Dacă-n ţara asta s-ar fi furat mai puţin, mai cu milă, îmi vine mie să zic, ar fi fost bani şi pentru şcoli cumsecade, şi pentru posturi în Sănătate. Ba chiar şi pentru posturi în Poliţie…

Mai zilele trecute, un şofer de taxi mi-a comunicat peste umăr, autoritar foarte, că nu există nici un pericol, nu e nici o epidemie, nici o pandemie, e numai o răceală oarecare, de care profită un complot mondial. „Şi-n crescătoriile de găini, dómnă, unele trăiesc, că-s sănătoase, altele mor, că-s slăbănoage. Mor ăia cu boli, dómnă: Da’ io-s sănătos! Io am grupa zero, dómnă, ăştia cu zero n-o iau!”, m-a dăscălit, ardeleneşte. Taximetristul cu pricina este un filosof, fireşte, crede, ca Platon, că oamenii sînt şeptelul zeilor – pardon, ferma lor de galiţe. Ceea ce, pentru România, s-ar putea din păcate să fie adevărat. (M.)