a1

Mircia Dumitrescu stă la Cîmpulung de Moldova, umblă prin iarbă şi… taie lemne. Aţi ghicit: pregăteşte o expoziţie de sculptură pe măsura geniului lui. Era vesel, i-a ieşit peste poate de bine o figură mitic-europeană, nu am voie să spun care anume, despre care vorbise cu aceeaşi discreţie într-un recent interviu acordat Apostrof. Cînd mi-a povestit despre dimensiunea unora dintre întruchipările lui, pentru care trebuie metode ingenioase ca să le poţi plasa înăuntru, într-o sală de expoziţie, mi-am amintit o scenă newyorkeză, de demult, o, New York-ul de altădată…, cînd am văzut cum era scos cu macaraua, încet, încet, delicat, să nu-i rupă corzile sau picioarele, un pian dintr-un zgîrie-nori. Pe urmă am revăzut aceeaşi scenă şi la noi, dar pe măsura străzii Căderea Bastiliei din Bucureşti. Oricum, aştept expoziţia. De fapt, expoziţiile.

Ioana Mamali, Staged convulsion, ulei pe pânză