POEŢI DE NOBEL: MIGUEL ÁNGEL ASTURIAS

Miguel Ángel Asturias (Guatemala, 1899-Paris, 1974) poet, prozator, dramaturg, ziarist şi diplomat guatemalez este considerat unul dintre protagoniştii literaturii latino-americane a secolului xx. I s-a acordat în 1967 premiul Nobel pentru literatură, la 17 ani după primul scriitor latino-american de Nobel, Gabriela Mistral din Chile, premiată în 1945. (A.V.M.)

 

Guatemala

Patria luminilor perfecte, a ta
ingenuă sărbătoare agrară şi melodioasă,
câmpuri ce acoperă azi braţe de cruci!

 

Patria lacurilor perfecte, înalte
oglinzi pe care mâna ta le apropie de cer
pentru ca Dumnezeu să vadă atâtea ravagii!

 

Patria munţilor perfecţi, bogăţie
de verzi unduiri emanând aurora,
azi îţi dai închisorii orizonturile!

 

Patria zilelor perfecte, timpul
păsărilor, al florilor, al tăcerii
care acum, ce durere, e agonie!

 

Patria cerurilor perfecte, stăpâna
amurgurilor de aur şi a nopţilor înstelate,
a zorilor şi înserărilor care acum îţi asistă duelurile!

 

Patria văilor perfecte, întind
de la un vulcan la altul verzi hamace,
care ascultă azi plânsul caselor şi-al străzilor!

 

Patria fructelor perfecte, miezul
paradisului în coajă de lumini,
dulci-amărui acum în straiul tău de doliu!

 

Patria micilor tatu şi a licuricilor,
a păunilor şi a păsării de smarald,
pentru care plânge greierele neîncetat.

 

Patria maimuţelor capucin,
a păsării colilarga, cea cu coadă lungă, a cerbilor,
a tapirilor, a păsării galbene

 

a mimidelor adevărate, a focului din penele
colibrilor uşori, a jucăuşelor voci
cu care protestează animalele tale!

 

Papagali verzi ce-ţi strigă în ureche
fără să ştie de aurul verde dorit
de cei care te părăsesc, Patrie, pentru libertate.

 

Papagalii macaw sunt mândria ta,
cu penajul lor de aur, cu cerul şi sângele,
te proclamă cu ţipetele lor…

 

Patria păsărilor perfecte, unde quetzal

trăieşte liber şi moare în închisoare,

Unde viaţa înseamnă libertate, tu Patrie, ştii asta!

 

Patria mărilor perfecte, cu coastele

tale adânci şi profunde,

mai triste acum cu toate durerile tale!

 

Patria recoltelor perfecte, înainte de a fi

ale tale, sunt bucuria poporului, a oamenilor

alături de care creşti în importanţă!

 

Patria plăcerilor perfecte, alcătuite

din sunete, culoare, parfum şi aromă,

care acum sunt atroce pentru toţi.

 

Patria mierii perfecte, a plânsului

sărat de azi, plânsul în cupa amărăciunii,

nu-l îndepărta de la mine, nu mă consola!

 

Patria semănăturilor perfecte, încalţă

cu foamea de porumb picioarele desculţe

ale celor care azi, fug, bărbaţii şi femeile tale!

Credo

Cred în Libertate, Mama Americii

creatoarea mărilor line pe pământ,

şi în Bolívar, fiul său, Domnul Nostru

care s-a născut în Venezuela, a suferit

sub ocupaţia spaniolă, a luptat

s-a simţit ca mort pe Chimborazo,

a trezit vocea Columbiei,

a atins Eternitatea cu mâinile sale

şi acum stă alături de Dumnezeu.

 

Nu te juca cu noi, înainte de ultima zi,

noi credem în comuniunea umbrelor

ce ţin legătura cu poporul, numai poporul

îi face pe oameni liberi, să proclamăm

războiul până la moarte şi fără iertare pentru tirani;

credem în învierea eroilor

şi în viaţa de veci a celor care, ca tine,

Eliberatorule, nu mor

închid ochii şi rămân pentru totdeauna.

Portretul bunicilor

Îmi amintesc de zilele trandafirii din copilăria mea,

când bunica (ai cui sunt bunicii? Ai copiilor?)

folositoare în nopţile când trupul ei cald

părea o cutie cu bomboane din lună,

povestind istorii bătrâne. Azi nu mai ştiu niciuna.

 

Deschizând încet cuferele bunicului meu

mi-a dat să-i sărut lama spadei sale.

A privit mulţi ani un ceas de argint,

un drapel alb-albastru ca cerul,

steaua unui pinten şi un papion legat.

 

Ţin vii aceste amintiri ce mă leagă de un om

şi păstrez între relicvele strămoşilor mei

povestea casei mele, gloria numelui meu

şi am grijă ca aceste cufere să fie mereu deschise,

portretul de nuntă al bunicilor mei morţi.

 

Traducere şi prezentare de Alice Valeria Micu