1. Vara trecută mi s-a desprins talpa unui pantof şi m-am enervat subit: acolo, pe asfalt, am aruncat ambii pantofi şi, desculţ fiind, m-a cuprins o libertate albastră.
2. La ţară, în îndepărtata copilărie, nu existau premii, ci o neostoită bucurie necenzurată a alunecării albe.
3. Nici minciunele, nici minciuni. Nu e specialitatea mea. Greşesc: există minciunele necesare, încă din copilărie. Mereu problema cu diminutivele!
4. De fiecare dată trec prin oglindă şi văd dincolo aceeaşi tinereţe fără bătrâneţe, cu insule misterioase, tentante, eterne.
5. O farsă făcută? De ziua nepotului meu i-am oferit un câine de pluş. S-a enervat şi l-a aruncat cu furie. Nu-ţi place? l-am întrebat. Caută în interiorul lui! Acolo erau… cheile de la maşina dăruită de mine.
Da, am avut parte de o farsă neobişnuită. Ajung acasă, aprind lumina şi… vreo zece persoane îmi cântau „La mulţi ani!“, de ziua mea.
6. Vară de Crăciun? Sper să nu apuc acele vremuri, deşi capriciile vremii şi ale planetelor nu mai au simţul măsurii. Poate se va răzbuna vara, că am auzit de zăpadă în toiul verii!