REVISTA REVISTELOR

• Numărul 2/2020 al revistei Euphorion marchează împlinirea a 30 de ani de apariţie a prestigioasei publicaţii sibiene a cărei istorie începe la mijlocul secolului trecut, ca proiect de suflet al membrilor Cercului Literar de la Sibiu. Zădărnicite de instalarea regimului comunist, visurile cerchiştilor prind viaţă în 1990, când Euphorion îşi face apariţia în peisajul presei literare româneşti, avându-l ca Director de onoare mai întâi pe Şt. Aug. Doinaş, apoi pe Nicolae Balotă.

Sumarul numărului aniversar este exemplar prin consecvenţa cu care continuă şi onorează programul estetic inclus în chiar numele său. În prima secţiune, sunt republicate unele texte ale scriitorilor cerchişti, încă în viaţă în 1990 (Şt. Aug. Doinaş, Cornel Regman, Nicolae Balotă, I. Negoiţescu, I.D. Sârbu) ale apropiaţilor acestora (Ioana Postelnicu, Wolf von Aichelburg, Virgil Nemoianu, Gheorghe Grigurcu), alături de texte ale redactorilor noii publicaţii: Dumitru Chioaru, Iustin Panţa, Ioan Radu Văcărescu, Rita Chirian şi alţii, precedaţi de un text al lui Mircea Ivănescu, ca „punte între generaţii”, cum inspirat spune actualul redactor şef al revistei, Dumitru Chioaru, în textul de deschidere, La aniversară!

Mesajele prieteneşti din finalul numărului, adresate de confraţi din toată ţara, marchează, deloc encomiastic, împlinirile Euphorion-ului de-a lungul celor trei decenii, reuşita sa nu numai în a supravieţui (fiind – alături de Apostroful clujean – singura revistă din cele înfiinţate de Uniunea Scriitorilor în 1990 care continuă să apară), ci şi în a-şi onora cu rigoare profilul generos asumat iniţial, acela de continuatoare a tradiţiilor Cercului Literar.

Sumarul este întregit cu eseuri (Dumitru Chioaru scrie despre Guillaume Apollinaire, poetul situat „între două lumi“, între Orfeu şi Anti-Orfeu, Rita Chirian despre Virginia Woolf, iar Mircea Braga îşi încheie serialul consacrat cronotopografiei literare), cronici literare şi de artă, recenzii, traduceri. (R.C.)

*

• În Convorbiri literare, numărul 11/2020, pornind de la nesfîrşitele proiecte fantasmagorice ale senatorului Liviu Marian Pop pe seama învăţămîntului, Mircea Platon, în mare vervă sarcastică, scrie o adevărată proză satirică, „Domnul ministru iese în oraş“, din păcate pentru realitatea învăţămîntului românesc, pe cît de reuşită artistic, pe atîta de adevărată… Tot în această revistă, paginile de „Jurnal spiritual“ ale Magdei Cârneci, o zi din anul 1997, cînd a fost de faţă, la Târgovişte, la o ceremonie de dezlegare de blestem – unul străvechi, din 1502, cînd „mitropolitul Tifon afurisise oraşul de scaun al Târgoviştei şi pe voievodul Radu“ pentru o afacere de amor… Mircea V. Diaconu scrie, documentat şi critic, despre Guénon şi credinţa lui în lumile subpămîntene. Un interesant articol este acela despre Şostakovici al lui Alex Vasiliu. Cît despre Maiorescu şi Jurnalul său, revista a ajuns cu publicarea la decembrie 1899, aşa că: aşteptăm. (E.C.)