LUCIAN BALAN

Mă numesc Balan Petru Lucian, născut în Botoşani 14 aprilie 1994.  Am absolvit, în 2016 Facultatea de Litere – Traduceri (germană-franceză) în cadrul uaic Iaşi. Actualmente, corporatist în Iaşi. Premii: Marele Premiu al concursului naţional de Poezie „Costache Conachi“ 2018. Lecturi publice: „Turist în Iaşi. Acasă pentru cei plecaţi“, filit ediţia a vi-a (2018, „Nepotu’ lui Thoreau“ (noiembrie 2018), Salonul de literatură Junimea, „Poeţi la Meru“, ediţia a iv-a. Publicaţii: Hyperion (nr.300/ 4-5-6 2019). Cât despre proiecte, well, mi-ar plăcea sa spun că lucru la un volum, da’ la un poem pe trimestru pe anul ăsta, cred că ar trebui să – hold me titties a bit. Dacă n-ar fi, rămân cu un titlu pentru volum  – „Reacţionar pe toată linia“. Ca o notă, numele este Balan, nu Bălan: D. Danke.

1.

Vă invităm să aderaţi la Mişcarea Raeliană Ieşeană.
Un simplu pact cu Baphometos, fiinţa androgină şi – bereit –.
Scriem pohezie.
Suntem combatanţi ezoterici.
Cu pauze nefericite în lectură.
Călătorim să restabilim echilibrul într-un univers.

Nu ştim care.
Noi suntem buni.
Suntem energetically correct.
Găluştele ne plac.
deşi n-au proteină, le halim pe beatbox

doar dacă sunt ale noastre.

Mai contează şi că-i am lângă mine pe băieţii de la Institutul Internaţional, Secţia Extraordinară de Post-ironie şi Extrem-contemporaneitate.
Patologic, halucinogenetic, traşi la indigo pe glandă.
Practic, suntem safe pe facebook, sau cartea feţelor cum îi place unui prieten.

Later edit după nişte alcoale şi-o supă la plic.

Es ist die Schuld der Gesellschaft.
Spre deosebire de noi,
Doctorii din România, nu ştiu altceva decât să amputeze picioare.
Ne bucurăm de notorietatea teniei care vă mănâncă intestinele.
Wir marschieren langsam in die Unterwelt.

Suntem ogarii luaţi de pe stradă de hingheri.
Aruncaţi sub anestezie în cuşcă
Ne trezim. Simţim neputinţa în faţa egalilor noştri care muşcă din noi.
Mărşăluim, Yahwe.

2.

Nu mi-a plăcut să fiu copil.

Când trebuia să miroasă a sakura,
copilăria şi obrajii mamei miroseau a
eritrocite, leucocite, trombocite
şi pământ ud.
Tăcerea rece are tendinţa de a atrofia
orice fărâmă de compasiune.
Sunt un Fetus şi adun, prin forma simptomatică a limbajului,
ură pentru hemoglobină.
Vreau să văd suferinţă,
Vreau să văd cum se stinge ultima picătură de viaţă din tot ce înseamnă echilibru.

Vicariously I
live while the whole world dies

Pe un tărâm post-apocaliptic
m-aş plictisi.
Actorii holocaustului au greşit amarnic.
Ce trebuie ucis sistematic
este cogniţia.