VERA MEDREA

Întors în sine

încolăcit

făt

în cochilia somnului

visul-

un zbor

fără aripi

sunt tu

şi eu

odată

oglindă

în bucăţi

chip întreg

un diavol cu aripi de înger

mă leagănă

alerg cu picioarele-n cătuşe

mă aplec peste lan

rup un mac

el se scurge sânge

printre degete

îngrozit urlet gura mi-o astupă

lama zilei

ochii-nchişi îi despică

sfâşie-ntunericul

cu degete însângerate

cos prăpastia

ea se destramă-ntr-una

pe bolta visului

întors în sine