POEME DE ELENA ȘTEFOI
O seară festivă
Câte femei vor fi îngropate
sub un maldăr de rochii
sub filele agendei doldora de-ntâlniri
și programe din oră în oră
câte vor întoarce spatele lumii
într-o seară festivă
alegând să putrezească
nu într-un butoi de șampanie
ci în nămolul revoltei ?
bucură-te și te veselește
oricum mulți vor explica pe-ndelete
doct și apărați de diplome false
că n-ai fost proastă
dar nici întreagă la minte
Dreptul de a fi mulțumit
Dacă toți ai tăi au fost scoși în afara terenului
când erau încă tineri și trimiși în loc cu verdeață
nu te mai îngrețoșezi când te-acoperă balele bâtrâneții
și nici nu ți se mai strepezesc dinții la gândul
c-o să dai și tu ortul popii
ești curajos by default, cum se zice
știi că atunci când vor fâșcâi pe numele tău
fălcile cerului înseamnă că ai primit în sfârșit
aprobare pentru reîntregirea familiei
și odată cu ea dreptul de a fi mulțumit
cu sărăcia liberă și corectă ca viața la țară
De toate cele
Se urcă pe pereți cu mișcări de păianjen
lasă urme de bale de vârcolac
behăie bâzâie și se lovește
cu fruntea de rama oglinzii
amenință că va îndesa în livebox
ciucurii celei mai colorate eșarfe
din dulapul doldora de culori
și c-o să gâtuiască ledul mântuitor
o singurătate ca oricare alta
vomită zgomotos de ciudă de spaimă
știe c-a fost frumoasă celebră puternică
și că-i umblă prin mațe câțiva pui de cățea
de care n-are nimeni nevoie
La oră fixă, la asfințit
Alt trimis al neamului păsăresc
se repede pe tastatură
la oră fixă la asfințit
din pântecosul Google din coasta Oceanului
răzbat mirosuri familiare și mirosuri străine
hermosa musica healing music positive musique
lumina așteptată de cei striviți
de propria lor neputință
inadaptabili pierduți cu ochii
în greșeala greșiților zilei
eu sunt fătul alunecos
între pereți înspre magnetice învelișuri
un punct agitat căutându-și fratele geamăn
pe care-l aude cum scâncește prin preajmă
fără să-l poată cuprinde în brațe
fără să-i poată scrie numele pe pomelnic
Pe cărarea celestă
Râmele se privesc în oglindă
ca și oamenii
reptilele se duc la biserică
la Paști și Crăciun
muștele trebăluiesc
printre farfurii aromate
pe terase de lux
și evită strategic latrina
tot felul de lighioane alese
preferă vacanțele lungi
după modelul mai marilor zilei
care moțăie cu centura fixată
pe-o cărare celestă absurd de îngustă
(orbitoare când nu e întunecată de tot)
spre malul de putregai spre ținutul parodic
unde și-a exilat Duhul Sfânt bătrânețile
Peste prag
O pivniță doldora de sfaturi terapeutice
în borcane cutii lădițe pungi săculeți
și un paznic străin împrăștiind peste prag
toată împărăția primei copilării
făcută pulbere măcinată în râșniță
știi și tu de ce nările
ți se umplu cu dulcețuri învârtejite
de mere coapte și de scorțișoară
dar nu-ți dai seama nicicum
ai cui sunt colții care smulg dintr-odată
tufa de fragi dintre omoplați
a cui e talpa care acoperă care șterge
semnul sofisticat de pe frunte
și ruga de doi bani de pe buze