NICOLAE COANDE

Legat de titlul anchetei, am o dilemă: să-l credem pe Ţuţea când spune că regimurile comuniste nu sunt totalitare fiindcă „e o contradicţie în termeni“? Miezosul gânditor afirmă că „totalitari nu pot fi decât oamenii care pleacă de la întreg la parte – după formula aristotelică. Or, comuniştii, nu sunt totalitari. După ce mă orientez? După Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roşie. Acolo se spune că idealul lor e o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfârşitul Manifestului, cum zice Kautski. Comuniştii sunt anarhişti la finalitate. Totalitari sunt fasciştii, hitleriştii şi Biserica Catolică“. Voi ce ziceţi?

1. Bun, faptul că putem dialoga pe o astfel de temă arată esenţa schimbării: libertatea de a spune ce gândeşti şi de a pleca. Acuma, depinde şi ce gândeşti sau unde pleci. Subiectul ăsta a născut tone de literatură de specialitate, dar şi un banc american care sună cam aşa: Cineva întreabă – care este diferenţa dintre Constituţia sua şi a urss? Ambele garantează libertatea de expresie. Răspuns: da, dar Constituţia sua garantează şi libertatea după discurs. Aşadar, românii pleacă în sua, nu în fosta urss.

Discursul maliţiei naţionale (Schadenfreude, aşa cum văzuse Petre Pandrea imediat după ieşirea din puşcărie în 1964) şi al urii de sine alimentează psiheea populară şi este responsabil pentru viaţa pe care o trăim fiecare dintre noi. Cei care am mai rămas în ţară după exodul masiv al românilor care şi-au luat lumea în cap. O fi lumea de azi un arhipeleag al diasporelor (Zygmunt Bauman), dar românii sunt ei înşişi un istm aparte. O ţară întreagă este pe cale să fugă – consecinţă a libertăţii de a decide ce poţi face.

2. În România comunistă, oamenii erau mulţumiţi chiar dacă erau obosiţi şi supuşi unui regim draconic. Ei spun şi azi, cei din vechea gardă (numesc astfel generaţia mai vârstnică decât mine), că aveau serviciu, stăteau în blocuri-turn făcute de ei înşişi, vegheau la hotare, furau motorină şi şuruburi din fabrici şi uzine, cartofi de la c.a.p.-uri, citeau Scânteia, mâncau „Eugenia“, beau bere la borcan, se bălăceau în Marea Neagră, aşteptau pensia, citeau febrili „Shogun“, lipeau banda de magnetofon cu lipici şi mai drăcuiau pe la cozi. În cărţile lor autoadmirative, Ion Traian Ştefănescu sau Ştefan Andrei, bonzi ai sistemului căzut în dizgraţie, susţin că s-a făcut ceva bun pentru oameni în comunism, chiar dacă pentru asta Şeful trebuia niţel minţit. S-au făcut vapoare, sedii de teatre, spectacole bune de teatru, filmele „Reconstituirea“ şi „Glissando“, cămine culturale, covoare persane, alain-deloane, pasta de dinţi „Cristal“, salam „Victoria“, Cântarea României, sute de fabrici şi uzine care, e-adevărat, dădeau pită oamenilor. Dar pita a lipsit în ultimii zece ani ai regimului şi asta i-a fost fatal lui Ceauşescu, un băiat de ţăran sărac din Olt. Se băteau recorduri la tonele de grâu per hectar, chiar dacă se cocea puţină pâine (carne şi mai puţină, comuniştii erau vegani), însă oamenii se descurcau. De exemplu, mama, ţărancă de la Osica, se ducea la Caracal unde avea o cunoştinţă la un centru de pâine din gară, îi dădea o găină şi avea pâine asigurată toată luna. Se descurca, deci. Aşa făceau mulţi. Asta n-o împiedica însă să-i drăcuiască pe ştabii comunişti din sat, care aveau privilegii, cereau porc pentru achiziţii şi alte foloase materiale ca să plătească Ceauşescu datoriile. Banc rusesc: comunismul se va înfăptui când fiecare cetăţean sovietic va avea o cunoştinţă la măcelărie. Nu cred că era Lenin.

Când Ceauşescu a căzut, au scăpat şi porcii din România. Ce uşurare…

Pe urmă au venit alţi porci. La noi, Orwell e citit de-a-ndoaselea, de la coadă la cap. Acum porcii se îmbracă în costume Ermenegildo Zegna, cămăşi Michael Kors, pantofi Manolo Blahnik şi vizitează Bruxellesul cum vizita mama Caracalul. Acolo era o dată şi un combinat de creşterea porcilor. După ce carul naţional s-a răsturnat, porcii s-au împrăştiat în toată ţara. Ei, dar şi Caracalul a devenit între timp nomina odiosa, nu-l mai vizitează nimeni de când cu…

3. Porcii din Caracal, bineînţeles.