Citim în Familia, nr. 7-8, un studiu interesant despre Jurnalul din anii 1935-46 al lui Denis de Rougemont: Beligeranţă intelectuală: farmec şi folos de Florin Ardelean. Chiar dacă autorul articolului nu este de acord cu raţionamentul ei, merită amintit răspunsul Hannei Arendt la interogaţia: cum a fost posibilă oroarea Holocaustului? Una din explicaţii e „idealizarea nebunească a supunerii“ din rândurile nemţilor. Din această perspectivă, se poate spune că romane precum Rătăcirile tânărului Törless (1906) al lui Musil, sau Supusul (1918) lui Heinrich Mann, dar şi filme precum M (1931) al lui Fritz Lang, prevestesc obedienţa extremă a germanilor, care n-au îndrăznit să iasă din voia unui suveran demonic. Un alt studiu demn de a fi reţinut se referă la influenţele Generaţiei Beat asupra Generaţiei X şi aparţine lui Răzvan T. Coloja. De remarcat că nu numai Ginsberg, ci şi Gregory Corso e o posibilă sursă a romanelor lui Palahniuk şi Bret Easton Ellis. Număr consistent mai ales la proză: Cadrilul de Marta Petreu, Dogma. O contagiune în trei acte de Flavius Ardelean, Rod de Mircea Pricăjan, Trista poveste a atât de fragilei domnişoare Valpurgia Karolina Stoenescu de Gheorghe Schwartz, Bucătăreasa de Şerban Şerfezi şi multe altele. Se citeşte cu profit pentru melomani şi textul lui Adrian Gagiu, Unii nu vor să numere: am căutat imediat cele trei sonate WoO 47, pe care Beethoven le-a compus înainte de împlini treisprezece ani şi sonata-fantezie din 1793, completată recent de Holsbergen. (Ş.B.)
O revistă interesantă, pe care am mai prezentat-o, e adevărat că numai dintr-un unghi de vedere literar şi artistic (plastic, de fapt!), este Reporter global, o variantă românească a celebrei The Economist, de unde Reporter global preia de altfel unele articole. Am în faţă mai multe numere, din perioada august-octombrie, şi pe baza lor pot spune că este o publicaţie de cultură socială în sens larg – socialul cuprinde economia, faptul divers atroce, problemele de mediu, problemele politice etc., etc., adică tot ce poate face şi chiar face o societate. În numărul 66, mi-au atras atenţia mai multe articole despre climă şi încălzirea globală; aflăm poziţia Rusiei despre aceasta nenorocire, consecinţele pe termen lung ale nereducerii rapide ale carbonului aruncat în atmosferă, problemele pe care încălzirea le ridică în faţa agriculturii, deci a hrănirii populaţiei crescînde a globului. În numărul 59, este discutat „cazul Caracal” şi semnificaţia lui de simptom al nemodernităţii instituţiilor şi mentalităţii noastre (un articol interesant al lui Iulian Fota). Colegul nostru, Ion Bogdan Lefter, colaborează la această excelentă revistă cu acute comentarii de natură politică şi apoi culturale. În numerele pe care le am acum, scriitorul face note culturale de călătorie, ba la Ploieşti, deci la Caragiale, ba la Oradea. Despre Oradea scrie în două numere succesive, descriindu-i splendoarea arhitecturală şi detaliind istoria unor clădiri sau probleme. În numărul 65 (20-26 sept. 2019), ne prezintă familia şi Palatul Sonnenfel, adică istoria pilduitoare a unei familii de evrei care face avere din tipărituri, iar Gustav/George Sonnenfeld a fost deportat, la 20 de ani, la Auschwitz, unde, miracol, supravieţuieşte, se întoarce în ţară în 1945, ajunge înapoi la Oradea şi… este arestat în decembrie 1947, vreme de peste trei luni; este eliberat numai după ce semnează, de… bunăvoie şi nesilit de nimeni, fireşte, donarea averii către statul socialist-real în curs de instaurare. Şi altele de acelaşi fel, pentru că, nu-i aşa, dacă ai fost victima extremei drepte, nu te iartă nici extrema stîngă. În numărul 66, Bogdan Lefter ne prezintă mîndra cetate a Orăzii, prietenii, cafenelele, podurile, muzeele, descriind cu amănunte Muzeul Istoriei Evreilor orădeni, cu pereţii acoperiţi de numele celor morţi în Holocaust. (R.C.)
