a19

Scriitorul între lumi

Iulian Boldea

Apariţia, într-o nouă ediţie, revăzută şi adăugită, a cărţii Sandei Cordoş Ion Vinea. Scriitor între lumi şi istorii (Cluj-Napoca: Editura Şcoala Ardeleană, 2017) este salutară din mai multe motive. Înainte de toate, să observăm că e cea mai substanţială (din perspectivă exegetică şi documentară, dar şi din unghiul actualizării bibliografice) cercetare dedicată lui Vinea. În al doilea rând, este de elogiat efortul autoarei de recontextualizare, de resituare, de recuperare şi „repoziţionare (biografică şi artistică)“ a unui scriitor considerat de rang secund, cu destin literar „ratat“. Caracterul atipic al demersului monografic provine dintr-un exerciţiu hermeneutic configurat pe „principiul vaselor comunicante“, prin racordurile, interferenţele şi corelaţiile între biografie şi operă, toate acestea în funcţie de o constantă ordonatoare: „europenitatea autentică a acestui scriitor“. Înregistrând, cu acribie, tact şi fluenţă a ideii critice meandrele destinului unui scriitor situat „între lumi şi istorii“, Sanda Cordoş redă imaginea unui „caz“, dar şi prestanţa unei figuri paradoxale a literaturii române, singulară prin destin, raportare la epocă şi, desigur, prin iregularităţile operei. Printr-o documentare minuţioasă (întreprinsă la Biblioteca Jacques Doucet din Paris, la Muzeul Literaturii Române, la Muzeul judeţean „Teohari Antonescu“ din Giurgiu, dar şi la arhivele CNSAS), autoarea cărţii articulează un portret „en miettes“ al scriitorului, un portret a cărui coerenţă se desăvârşeşte pe măsură ce fragmentele care îi alcătuiesc destinul beneficiază de o perspectivă inedită, desemnând liniile, tuşele şi culorile unui profil artistic multivalent, complex, prismatic. Atenţia riguroasă la detalii, biografice şi contextuale, e mereu însoţită de o reconfigurare a operei lui Vinea, prin excursuri biografice şi prin descifrarea strategiilor autoficţionale, dar şi de situarea scriitorului „între lumi“, între revoluţie şi reacţiune, într-o perioadă dominată de excese ideologice, în care autorul Lunatecilor şi-a păstrat, în general, echidistanţa intelectuală, gândirea nuanţată şi liberă, în ciuda dilemelor ideatice şi identitare care l-au bântuit.

Fascinaţia biograficului iradiază mai ales în primul capitol (Biografia literară a unui scriitor occidental în România secolului XX), în care sunt reconstituiţi anii 1920-1930, cu efervescenţa mişcărilor de avangardă, epocă în care „Franţa a făcut parte din cotidian şi a însemnat o a doua geografie mentală“, iar racordarea la sensibilitatea artistică occidentală e o aspiraţie legitimă a scriitorului, dar şi a multor intelectuali din epocă. Sanda Cordoş redă cu patos evocator mirajul spaţiului parizian şi prieteniile literare ale lui Vinea (cea mai reputată, cu Scott Fitzgerald, pusă sub semnul „apartenenţei la aceeaşi generaţie […] cu experienţele, temerile şi speranţele sale şi, foarte probabil, o anumită imaginaţie a omenescului, precum şi plăcerea jocului şi a farsei“). Numele scriitorilor şi artiştilor invocaţi în paginile cărţii (Victor Brauner, Voronca, Marcel Iancu, Tzara, Lili Haskil, Aldo Palazzeschi, Paul Eluard, André Breton, Louis Aragon, Ribemont Dessaignes, Joséphine Baker etc.) contribuie la completarea unui tablou seducător al lumii interbelice, dar şi la desenul profilului scriitorului ca „răsfăţat vitregit“, risipit în proiecte şi năzuinţe greu de realizat. Capitolul Din „Reportajul sentimental al lui Ion Vinea“ reconstituie tocmai această existenţă risipită a seducătorului, precum şi jocul ambiguu între existenţă, ficţiune şi autoficţiune: „Se poate spune că Ion Vinea a făcut, avant la lettre, autoficţiune, încercând să ascundă în cărţi, dar şi să dezvăluie (cu o ambivalenţă ce este proprie […] genului) periplul său sentimental“. „Romanul sentimental al lui Ion Vinea“, refăcut de Sanda Cordoş din pagini de corespondenţă, din însemnări confesive sau din opere literare, expune registrul afectiv al seducătorului, un registru cu paletă amplă, în care se amestecă iubirea pasională, trădarea, gelozia sau drama sentimentală, într-un periplu erotic viu colorat, restituit cu atenţie selectivă la ambianţa epocii, dar şi la protagonistele „reportajului sentimental“ (Saşa, Tania Qvil, Dida Solomon, Nelly Cutava, sau Henriette Yvonne Stahl).

Incitante sunt paginile dedicate implicării lui Ion Vinea în tumultul ideologic al epocii (capitolul În cîte revoluţii a crezut Ion Vinea?), în care scriitorul şi jurnalistul, cu înclinaţii avangardiste, este atras de ideologia de stânga, fascinat de „fantasma revoluţiei sociale“, până la momentul adevărului, când descoperă obrazul ipocrit şi malefic al „regimului despotic“ comunist (articolul Rîsul lui Lenin,  din „Evenimentul zilei“, 29 ianuarie 1944). Sunt consemnate reacţiile lui Vinea la adresa ideologiei legionare, scriitorul repudiind orice formă de intoleranţă, de anarhie politică, de dogmatism sau de antisemitism. Căci, cum scria Eugène Ionesco în Jurnal în fărâme, Ion Vinea a fost „un om liber care iubea, totodată, şi libertatea celorlalţi“. Ceea ce a urmărit Vinea de-a lungul întregii sale existenţe literare este, aşa cum subliniază Sanda Cordoş, o „revoluţie sufletească“, o revoltă a sensibilităţii împotriva a tot ceea ce are forma sau menirea unui canon strâmt, a unui mecanism literar stereotip, ineficient şi alienant. Extrem de important pentru aceste exerciţii de relectură este modul în care se demonstrează că „biografia şi opera lui Ion Vinea vorbesc limbajul şi trăiesc obsesiile cititorului de astăzi“. Montajul monografic al Sandei Cordoş apelează la articulaţiile unei naraţiuni critice exemplar construite,  cu un joc contrapunctic al prezenţelor şi absenţelor, cu goluri şi plinuri, o naraţiune în care sunt valorificate informaţii, date, detalii ale biografiei, dar şi sugestii existenţiale preluate din romane (Venin de mai,Lunatecii), unde sunt încifrate personaje, dileme, eşecuri, aspiraţii sau întâmplări petrecute aievea. Punerea într-un fructuos dialog a romanului Lunatecii şi a romanului Drum de foc de Henriette Yvonne Stahl oferă posibilitatea unei comparaţii la nivelul  imaginarului simbolic prin care se conturează soluţii narative distincte. Relativizarea unor prejudecăţi, a unor poncife ale receptării este una dintre preocupările constante ale autoarei, care, în paginile sale, dovedeşte o cunoaştere exhaustivă a textelor şi a contextelor, prin vibraţie empatică şi spirit comprehensiv. Astfel, interpretând poezia lui Ion Vinea, Sanda Cordoş pune între paranteze două dintre referinţele critice constrângătoare (pulsiunile avangardiste şi reveria transcendenţei), plasând accentul hermeneutic asupra valenţelor interiorităţii, asupra meandrelor afective. Se relevă în acest fel potenţialul estetic al unei lirici a „interiorităţii şi fragilităţii, a tranzitivului şi a fugitivului (care îl apropie, probabil, cel mai mult de Bacovia, dintre poeţii fixaţi în prima linie canonică a liricii româneşti)“.

În privinţa prozei lui Vinea, este ocolită latura experimentalistă, interpretarea privilegiind mai degrabă amprenta autobiografică şi afectivă, dimensiunea personalistă, cu o nuanţată înţelegere a figurii referenţiale a personajului literar, relevant nu prin ceea ce este în mod „pragmatic“, prin energia faptei, ci prin ceea ce sugerează în plan simbolic, prin  energia „difuză şi insinuantă, a farmecului“. Semnificativ este faptul că, în acest periplu prin coridoarele de oglinzi ale lumilor şi istoriilor, sunt convocate cărţi şi scrisori ale lui Vinea, dar şi cărţi şi pagini epistolare ale altor scriitori din epocă (Tristan Tzara, Marcel Iancu, N. Carandino, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca, Barbu Brezianu, Henriette Yvonne Stahl etc.). Prin apelul la documente, la confesiuni şi ficţiuni contrapunctice, prin recontextualizări şi relaţionări adecvate, Sanda Cordoş ne oferă, în paginile dense, erudite şi decomplexate ale cărţii sale, un profil seducător al scriitorului şi omului Ion Vinea, situat între lumi şi între istorii.