a2

Volum omagial Norman Manea

Norman Manea, o viaţă. In honorem Norman Manea la 80 de ani, Iaşi, Polirom, 2018. Sărbătorirea, ne amintim, s-a petrecut în primăvara anului 2016, la Bucureşti, găzduită fiind la Biblioteca Academiei Române. A fost organizată de Editura Polirom şi de „Observatorul cultural“, cred; oricum, Carmen Muşat şi Claudiu Turcuş (acesta din urmă, autorul unei monografii despre scriitorul român exilat în SUA) au fost gazdele evenimentului. La sărbătoare au participat personalităţi din România şi din cam toate ţările lumii, îmi vine să spun, poeţi, prozatori, critici, jurnalişti, savanţi, persoane oficiale.

La lectură, cartea – fermecătoare – te izbeşte prin normalitatea textelor. Ca să fiu mai clară: ca una care am publicat texte de Norman Manea în Apostrof şi trei cărţi ale marelui scriitor în Editura Biblioteca Apostrof, ştiu ce reacţii pot avea oamenii în faţa unui succes în străinătate atît de vădit cum a avut şi are Norman Manea. Aşa că normalitatea moral-intelectuală a acestor texte din volumul omagial mi s-a părut trăsătura cea mai izbitoare şi mai reconfortantă.

În rostirea sa de mulţumire către participanţii la eveniment, Manea narează, nu fără ironie, întrebarea pe care a pus-o bunicul său la naşterea copilului Norman: „Are unghii?“; copilul avea, aşa că bunicul a răsuflat uşurat: „Va trăi“. Gheare, declară scriitorul, n-a avut însă niciodată.

O carte de citit – şi pentru plăcere, şi pentru învăţăminte.

(M.P.)