a24

In memoriam

Aurel Sasu

S-a stins din viaţă concetăţeanul nostru,  Aurel Sasu (21 iulie 1943, Oarda/Alba – 27 septembrie 2018, Cluj-Napoca), istoric şi critic literar de primă importanţă, traducător. Aurel Sasu este autorul volumelor: Progresii, 1972; Retorica literară românească, 1976; Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, 1978; În căutarea formei, 1979; Textul ipotetic, 1984; Cultura română în Statele Unite şi Canada, 3 volume, 1993 – 2002; Eul suveran, 1994; George Pomutz. The Legend Lives On, 1996; Strategia disperării, 1999; Dicţionarul Scriitorilor români din Statele Unite şi Canada, 2001; Cazul Policarp Moruşca, 2002; Comunităţile româneşti din Statele Unite şi Canada, 2003; Breviter. Întâlniri cu mine însumi, 2003; Cartea mea de muncă. Atelier critic, 2007; Dicţionarul limbii române de lemn, 2008; Mihail Sebastian. Dincoace de bine şi de rău, 2012; Starea de excepţie. Valeriu Anania, omul şi destinul; Amiaza cea mare – corespondenţă cu Mircea Zaciu şi altele. Împreună cu Mircea Zaciu şi Marian Papahagi, este autorul Dicţionarului scriitorilor români, 4 volume, 1995-2000 şi al Dicţionarului esenţial al scriitorilor români, 2000. La fel, împreună cu Mariana Vartic, este realizatorul unor importante instrumente de lucru, cum ar fi: Romanul românesc în interviuri, 4 volume, fiecare în două părţi, 1985-1991; Dramaturgia românească în interviuri, 5 volume, 1995-1997; Bătălia pentru roman, 1997. A fost coautor la Dicţionarul cronologic al romanului românesc, 2004; Dicţionarul General al Literaturii Române, 2004-2005; Cum mor scriitorii români, 2017. Aurel Sasu a fost o prezenţă cultivată şi un model de devoţiune faţă de cercetarea culturii române. Odihnească-se în pace.

Paul Cornea

Muzeul Naţional al Literaturii Române anunţă cu deosebită tristeţe stingerea din viaţă, duminică, 7 octombrie 2018, la vârsta de 94 de ani, a reputatului istoric, critic literar şi teoretician Paul Cornea.

Paul Cornea (n. 3 noiembrie 1923– d. 7 octombrie 2018), licenţiat în litere şi filosofie (1948), din 1949 şi-a început cariera didactică la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut titlul de doctor în filologie (1971). Paralel cu activitatea universitară, între 1952 şi 1964 a fost director general în Ministerul Culturii, a condus succesiv Direcţia Teatrelor şi Instituţiilor Muzicale, Direcţia Generală a Editurilor, Studioul Cinematografic Bucureşti, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“, ultima sa încadrare aici fiind aceea de şef de sector. După 1990, a fost secretar de stat în Ministerul Învăţământului (ianuarie-iunie 1990), şef de catedră şi decan al Facultăţii de Litere (1990-1996); Profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti. Este unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai fenomenului literar, autorul a numeroase lucrări în domenii precum teoria şi istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc şi a romantismului. Iniţiază şi conduce (din 1967) seria de Documente şi manuscrise literare. A coordonat volumul Reviste literare româneşti în secolul al XIX-lea şi Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1979) şi a publicat antologii de texte (precum Gândirea românească în epoca paşoptistă, I-II, 1969, în colaborare, Propăşirea. Foaie ştiinţifică şi literară, 1969, în colaborare). Dintre volumele publicate, menţionăm: Studii de literatură română modernă (1962), De la Alexandrescu la Eminescu (1966), Originile romantismului românesc (1972, reeditată în 2008), Conceptul de istorie literară în cultura românească (1978), Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (1980), Itinerar printre clasici (1984), Introducere în teoria lecturii (1988) (traducere italiană, 1993), Aproapele şi departele (1990), Semnele vremii (1995). Alte volume: Introducere în teoria lecturii (1998), Interpretare şi raţionalitate (2006). Mai recent, în 2013, a fost editat şi publicat volumul Ce a fost — cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache.

Premiul „B.P. Hasdeu“ al Academiei (1972) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1973).