În Familia, numărul dublu 7-8 a.c., aniversarea de 50 de ani de la înfiinţarea revistei Echinox este marcată de o amplă antologie (55 de pagini de revistă) a poeţilor echinoxişti maghiari, ştiut fiind faptul că revista noastră studenţească a apărut în trei limbi, română, germană, maghiară. Ideea antologiei, ni se spune în şapou, i-a aparţinut lui Traian Ştef, iar traducătorul poemelor este Kocsis Francisko. Au fost traduşi: NÉMETI Rudolf, BALLA Zsófia, PALOTÁS Dezsõ, MARKÓ Béla, ADONYI NAGY Mária, BOER Géza, SZøCS Géza, EGYED Péter, ZUDOR János, CSELÉNYI Béla, KOVÁCS András Ferenc. Fiecare poet beneficiază de o fişă biobibliografică foarte complexă. În continuare, transcriu un poem al lui Németi Rudolf (n.1948, Sânmiclăuş, Alba-d. 2016, Budapesta), pe care am avut onoarea să îl cunosc, graţie editorului budapestan Farkas Jenø şi volumului „Márta jelenései“: „Suntem doar semn. Sau nici atât. şedem/ azvârliţi în pragul nemărginit./ Cineva ne judecă. Degeaba încercaţi orice,/ ne spune. Creaţia s-a sfârşit.“ (Hölderlin) şi un poem al marii poete Balla Zsófia: „Într-un strop de miere/ îţi picur realitatea ce piere/ uciderea te eternizează/ te drapez în zdrenţele/ iubirii mele“ (În glorie/ Dicsben). În acelaşi număr al revistei, un inteviu deştept acordat de Ioana Nicolae, „Nu mai vreau să dovedesc nimănui nimic“, realizat de Hristina Doroftei. Multe cronici, comentarii, poeme, plus o „expoziţie“ de pictură Ioan Augustin Pop realizată sub marca „Familiei“.
Echinox 50 are tendinţa să se transforme într-o sărbătoare perpetuă şi itinerantă, care să cuprindă toată toamna şi începutul iernii… La Festivalul de Carte Transilvania, graţie lui Radu Ţuculescu, care a avut ideea iniţială, a unei antologii de poezie echinoxistă în Israel, graţie traducătorilor Paul Farkas şi Moshe B. Itzhaki şi graficienei Noa Levin Harif, care a ilustrat volumul Apa strânsă-n căuşul palmei (2018, Editura Keshev LeShira din Tel Aviv), graţie lui Ion Pop, prefaţatorul volumului, echinoxişti din cam toată ţara s-au adunat şi-au citit poeme, urmaţi de lectura făcută superb de către Moshe B. Itzhaki, poet şi actor de felul său, nu doar profesor. A fost emoţionant, pentru o clipă, în cortul alb al festivalului, echinoxiştii au regresat la vîrsta cînd umblau în încăperea gotic boltită a redacţiei… Evenimentul a fost urmat de vernisajul expoziţiei de grafică „Precum frunzele care scriu toamna“ al doamnei Noa Levin Harif şi s-au lăsat vrăjiţi de formele plurisemantice, executate cu mîna sigură şi mare economie de linii, de către graficiana israeliană.
A avut loc Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, dedicat Centenarului Unirii. De fapt, un tîrg de cultură în sensul cel mai larg. Evenimente multe, dezbateri interesante, oaspeţi de seamă. Frumos. Oraşele din România, Clujul de data asta, învaţă din ce în ce mai bine ştiinţa occidentală de a trăi pe seama evenimentelor de cultură. Numai creatorii de cultură, în special scriitorii, o duc mai greu…
