a25

O iau…

Robert Şerban

O iau mai pe de departe şi, întâi, vă invit la…Disco Titanic. DJ bănăţean, cu muzici ale unor trupe sârbeşti foarte tari, care ne-au alintat, unora, adolescenţa comunistă, trupe mai mult rock decât disco, e adevărat. Pe DJ îl cheamă RPG: Radu Pavel Gheo. Ro(ck)manul lui, apărut la Polirom, este despre lumea aflată la graniţă: atât la cea geografică (România-Iugoslavia), cât şi la cea temporală – falia dintre anii ‘80 şi ‘90. Apoi, pentru cei care iubesc şi scriitorii, nu doar literatura lor, pentru cei care sunt curioşi să afle cum e şi ce face în… civilie un om care scrie şi publică, recomand Zodia Cancerului de Radu Vancu. E mai mult decât un jurnal, e o carte şi despre literatură, „ţesută“ din perspectiva unui poet, tânăr încă, pentru care scrisul e parte esenţială a metabolismului său uman. Am empatizat puternic cu acest text publicat de Humanitas, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Nu recomand decât extrem de rar traduceri din poezia străină, mi-e teamă că risc prea mult (dar orice recomandare e, nu-i aşa, un risc), mai ales că există suficienţi poeţi români contemporani, tineri sau nu, care scriu foarte bine şi care merită investiţia de timp. E, îmi încalc propriul… consemn. L-am auzit, în luna mai, pe argentinianul Hugo Mujica citind din versurile sale la Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti. Era o poezie ca un glonţ cu cap vidia, mi-a trecut prin toate viscerele şi oasele. Concentrată, foarte concentrată şi directă. Emoţionantă. Mi-am dorit să îl şi citesc, ca să-mi verific… trăirea de acolo, din sală. Şi am găsit Fiorul celor ce se-nclină, o antologie realizată de către poet, tradusă de Maria Elena Răvoianu şi apărută la Editura ZIP, în 2015. E poezie esenţializată acolo, tare ca diamantul, cu… fior. S-a reeditat volumul lui Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, la Polirom, carte despre – o spune subtitlul – modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, scrisă nu doar cu erudiţie, ci şi cu firescul celui care ştie, cum puţini, să facă literatură de cea mai bună calitate. O carte ce mi-a ţinut zâmbetul pe buze de la prima pagină – nu doar fiindcă are umor, ci, mai ales, pentru fineţurile pe care le descoperi la tot locul şi pentru răsturnările de situaţie – este Am fost cândva femeie de onoare şi alte povestiri de Radu Paraschivescu. Radu e un scriitor pe care e musai să-l ţii întotdeauna pe aproape, fiindcă te scoate din necaz. Dacă ai. Sau dacă ţi-e!

Se spune că George Călinescu ar fi luat cuvântul la o întrunire a Uniunii Scriitorilor din România, la care era prezent şi Zaharia Stancu. La un moment dat, Călinescu zice, cu intonaţia lui celebră: „Scriitorii români se împart în două: culţi şi desculţi!“