Poezia în traduceri

Irina Petraș

          Antologia Moods & Women & Men & Once Again Moods (Bucureşti: Editura Tracus Arte, 2015, 270 de pagini) pune laolaltă poeme erotice sau de dragoste şi numără umori de toate soiurile şi de toate vârstele într-o panoramă „distinct(iv)ă, provocatoare, extravagantă şi exotică“. Ruxandra Cesereanu (care, la Gaudeamus 2015, a primit Premiul pentru traducere „Antoaneta Ralian“ pentru acest proiect) atrage atenţia că antologia e realizată din perspectiva unui poet, nu a unui critic literar, la această subiectivitate (relativă, de vreme ce Ruxandra Cesereanu se recunoaşte şi este cunoscută ca avidă şiasiduă cititoare de poezie) adăugându-se şi faptul că nu toţi poeţii aleşi au răspuns invitaţiei. Cei 50 (cifră confortabilă pentru a putea deduce înfăţişări şi trenduri specifice) sunt grupaţi în opt secţiuni şi o Addenda, antologatoarea asumându-şi riscul de a stârni nedumeriri şi dezacorduri, dar mizând pe faptul că măcar poemele aici selectate acoperă suficient de exact categoriile: I. songs of songs (Alexandru Muşina, Magda Cârneci, Liviu Antonesei, Teodor Dună, Cosmin Perţa); II. discontinuous blues (Angela Marinescu, Marian Drăghici, Romulus Bucur, Simona Popescu, Ştefan Manasia, Doina Ioanid, Iulian Fruntaşu); III. semiotics of eros (Emilian Galaicu-Păun, Marta Petreu, Floarea Ţuţuianu, Daniela Crăsnaru, Nicolae Coande, margento, Adela Greceanu, Miruna Vlada); IV. eruptive mythologies (Nora Iuga, Octavian Soviany, O. Nimigean, Radu Andriescu, Adrian Sângeorzan, Claudiu Komartin); V. little endless suavities (Adrian Popescu, Gabriel Chifu, Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Carmen Firan, Letiţia Ilea, Mihai Ignat); VI. anecdotal fields and playgrounds (Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Daniela Crăsnaru, Nichita Danilov, Mihail Vakulovski, Rodica Drăghincescu); VII. brave insolences (Mihail Gălăţanu, Dan Coman, Elena Vlădăreanu, Michel Martin); VIII. cynicism and neurosis (Ion Mureşan, Ruxandra Cesereanu, Daniel Bănulescu, Robert Şerban, Dan Sociu, Marius Conkan); IX. addendum with butterflies (Şerban Foarţă). Cum se vede imediat, nicio etichetă nu poate fi respinsă integral de vreunul dintre poeţii subsumaţi ei.
Prefaţa lui margento (Chris Tănăsescu), care e şi unul dintre cei peste 40 de traducători (de la Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Irma Giannetti, la Şerban Foarţă, Lidia Vianu, Christina Zarifopol-Illias, Liviu Bleoca, Andrei Bantaş), e un bun şi chiar incitant studiu critic. Sub titlul Erotic, erratic, heretic…,sugerând deja o succintă fişă de identitate a poeziei române contemporane, fie şi pe un palier tematic restrictiv, dar cu mari resurse de universalizare, poezia română e descrisă mai întâi ca portret de grup (erotismul ei, de pildă, ar pune în chestiune deopotrivă viaţa şi istoria, dând glas şi obsesiilor legate de moarte şi de tainica alcătuire a lumii), prin raportare la poezia altor limbi ale lumii, poeţii beneficiind şi de crochiuri critice individuale, gândite, acestea, din perspectiva nevoilor de informaţie ale unui cititor american, dar cu valorări valabile şi pentru cititorul român. E de citit în întregime. Diversitatea celor 50 de singurătăţi propune un mozaic pointilist pe care îl salvează de la spulberare „tema de luptă“ – erosul, cu toate manifestările sale, de la suavitate reticent-melodică la senzualitate fierbinte, dezlănţuită.
De câte ori mi-a fost la îndemână, am citit poezia antologată în paralel cu originalul, meditând asupra dificultăţilor pe care le-au întâmpinat traducătorii faţă în faţă cu nuanţele greu traductibile ale românei. Fără să pun în vreun fel la îndoială calitatea şi competenţa traducătorilor, m-am bucurat de puritatea şi (aproape) inviolabilitatea limbii poetice. În variantele lor poetice, mai ales, limbile îşi revelează specificitatea, unicitatea, rezistenţa. Eu însămi traducătoare, admir truda de intermediar artist a celor care fac posibilă comunicarea, fie şi imperfectă, între literaturile lumii. Limba reflectă un mod de gândire, iar acesta este modelat de cuvinte. Rămânerea în urmă a formelor limbii face ca aceasta, conservatoare, să dobândească structuri aproape „magice“, câteodată intraductibile, în care vorbitorii se recunosc şi la care ţin ca la nişte legitimări obscure ale eului etnic.
Revenind la antologia Ruxandrei Cesereanu, traducerile mi se par bune, originalul se regăseşte în versiunea engleză, mai ales că traducătorul a lucrat adesea umăr la umăr cu poetul tradus. În plus, poemele rămân bune poeme şi în engleză, ca şi cum aceasta le-ar fi fost limba originală. De aceea, ţin pentru mine inventarul măruntelor „ciobituri“ apărute în porţelanul poemului în drumul de la o limbă la alta. De fiecare dată, e, mai degrabă, un grain de beauté. Dincolo de aceste posibile cârtiri, trebuie să spun că antologia face un bun serviciu poeţilor selectaţi. Dimpreună cu nuanţatul aparat critic, volumul e o carte de vizită care merită lăudată şi popularizată mai ales peste hotare.