a29

Mariano Martín Rodríguez 
(Spania)

          1. Traduc din engleză şi din limbile romanice oficiale (franceză, italiană, portugheză, catalană, română). Cărţile care mi-au adus cele mai mari bucurii ca traducător au fost traducerea ultimei opere româneşti a lui Eugen Ionescu, Sclipiri şi teatru, şi a cărţii lui Gheorghe Săsărman Cuadratura cercului. Prima a fost o provocare uriaşă, mai ales din pricina jocurilor de cuvinte care se află în mare număr în original. Privind Cuadratura cercului, stilul bogat şi şlefuit al autorului mi-a permis să explorez frumuseţea echivalentă a limbii spaniole în stil „borgesian“. În plus, traducerea mea a fost retradusă în engleză de Ursula K. Le Guin, un adevărat clasic în viaţă şi o mare prozatoare.
2. Numai două, dar amândouă esenţiale: fidelitate şi cursivitate egală în original şi în traducere.
3. Dacă scriitorul poate şi citi limba-ţintă, acesta este visul unui traducător, căci autorul însuşi poate verifica dacă traducerea este corectă şi poate propune soluţii alternative. În plus, dacă traducerea este aprobată de autorul-colaborator, ea devine un soi de original secund.
4. Fidelitatea este să scrii în limba-ţintă exact ceea ce a scris autorul original, fără a suprima o idee, o expresie, numai pentru că pare a fi greu de tradus. Dacă nu eşti fidel, ori eşti un leneş, ori nu-ţi cunoşti meseria şi onoarea ei.
5. Traducătorul nu este un scriitor, ci numai un profesionist care, cu toată modestia, încearcă să comunice o operă dintr-o limbă într-o altă limbă. Să fii traducător este o meserie frumoasă, dar nu este vorba de creaţie literară.
6. Nu sunt traducător literar profesionist. Traduc ceea ce doresc să traduc şi, dacă găsesc o editură interesată, cu atât mai bine. Dacă nu, există internetul. Traduc pentru plăcerea proprie. Receptarea îmi este relativ indiferentă. De altfel, nu cred că ar merita o receptare anume. Singurul meu vis este să se traducă mai mult dinspre limbi mai puţin cunoscute.