a22

Alexandru Jurcan

1. Am citit cărţile unor colegi – Povestea lui B. de Iulian Dămăcuş, Contemplând eternitatea de Constantin Cubleşan, Epistole de Lucia Sav.
2. Michel Houellebecq – Supunere – traducere de Daniel Nicolescu, Humanitas, 2015.
3. Serghei Nikolaevici Lazarev – Diagnosticarea karmei – traducere de Gavrilă Henter şi Alexandru Sokolov, Editura Dharana, 2003.
Simt nevoia să vorbesc despre cartea lui Houellebecq. Autor elogiat, premiat, hulit… Iată că ne oferă un fel de SF politic, extrem de tulburător, presant, actual, premonitoriu, posibil. Supunerea faţă de cine? De islamism. De Dumnezeu. Iar femeia să se supună bărbatului. Houellebecq e respectat totuşi, iar cartea sa Soumission a fost rapid tradusă în 40 de ţări. Îşi imaginează o Franţa islamizată, o Sorbona islamistă, o rinocerizare galopantă. „Punctul de vârf al fericirii omeneşti se află în supunere.“ Aşa se crede. Avantaje materiale, poligamie… iar personajul va dori subtil şi gradat convertirea.
El care a făcut o teză despre Huysmans… Adică? Des Esseintes a întors spatele contemporaneităţii, a mers à rebours, s-a închis în turnul de fildeş. Mai e posibil să rezişti unor tentaţii nocive, degradante? Autarhia poate fi suficientă?