a19

Horia Gârbea

1. Pare simplu de răspuns, dar pentru mine nu e. Citesc foarte multe cărţi, mai ales româneşti, apariţii recente, simultan, pe unele nu le duc la capăt pentru că devin prea repede previzibile (indiferent de genul literar). Frecventarea asiduă a literaturii mi-a creat acest neajuns: mai ales dacă sînt familiarizat cu stilul şi intenţiile generale ale autorului, cîteva pagini îmi sînt suficiente ca să-l „citesc“ (la figurat) fără să mai fie nevoie să-l citesc la propriu. Prefer atunci să recitesc o carte „veche“ care-mi oferă ceva nou în locul uneia noi care să mă convingă de faptul că „toate-s vechi“. În ultimul timp am citit mai atent şi am scris despre volume noi de Dominique Ilea, Daniel Corbu, Cristian Liviu Burada, Dinu Grigorescu, Alina Naiu (dar şi ale altora), vreau să scriu despre Marian Ruscu (memorii interesante), Cezar Giosan (necunoscut, cartea, un roman, a apărut în America). Acum citesc un volum de istorie literară incitant despre Veronica Micle semnat de Elena Vulcănescu. Cartea nu a apărut, îl citesc pentru a-i scrie prefaţa. Am recitit cu interes Un om din Est, teza lui Daniel Cristea Enache despre Ion D. Sîrbu, şi Desenul din covor, una dintre cărţile de Teme ale lui Nicolae Manolescu, pentru că voiam să verific nişte idei legate de teatru în vederea unui eseu.
2. Strict „ultima“ ar fi Ochii doamnei mele de A. Burgess, o carte despre viaţa lui Shakespeare, tradusă extraordinar de George Volceanov, dar aş putea să numesc şi Un veac de singurătate, retradus de doamna Tudora Şandru-Mehedinţi; o retraducere a unei astfel de cărţi e ca o carte nouă. Mai (re)citesc acum, în vederea traducerii, nişte piese de Feydeau şi Henric al V-lea de Shakespeare. Din motive părinteşti, am citit recent încă un volum din Aventurile lui Tintin – Urechea ruptă, celebrele benzi desenate rămîn frumoase. E al 15-lea pe care l-am parcurs din cele 24 ale seriei. Între timp, împreună cu fiul meu, Tudor, scriem şi desenăm (colaj) un volum inedit (vol. 25) pe scenariul nostru original. Am ajuns la pagina 4. Coautorul meu a hotărît să scriem/desenăm 21 de pagini, iar varianta noastră se va numi: Arma secretă a lui Tournesol.
3. ATLAS AL speciilor de păsări de interes comunitar din România e o carte minunată, o descopăr împreună cu fiul meu observînd şi pe viu unele specii. Nu pot zice c-o „citim“, fiind o carte de referinţă, ci o studiem în funcţie de ce vedem. Recent am văzut – eram singur însă, din păcate – un fazan „în libertate“ în curtea Universităţii de Ştiinţe Agronomice Bucureşti. Citesc Bucureştii lui Mazar Paşa de Emanuel Bădescu, o carte de istorie/biografică incitantă şi instructivă.
În domeniul ştiinţific, nu neapărat al „ştiinţelor naturii“, deşi matematica şi fizica le consider ştiinţe ale naturii, citesc tot felul de teze de doctorat, unele transformate în cărţi, care din păcate nu spun absolut nimic nou, complilează aceleaşi noţiuni teoretice fără a veni cu nişte aplicaţii interesante pe lîngă ele. Aceste maldăre de inutilităţi mă deprimă.