a6

Poeme
de Noni-Emil Iordache

full text

mulţi stau la uşa mea
cu puncte de prindere la mijloc
să vrea
să poată
să înece marea în mâini şi picioare

şi trebuie să ajungă
o minge străbătută de copii

şi tu eşti acolo
dar numai cu inima
pe care o ţii de mână
cu picioarele-n buzunar

aştepţi
fără alunecare
un semafor care
să te definească pe conuri frontale

ei sunt atât de goi că le ard plămânii
de borhot
au pumni cu mănuşi
ciorapi care vorbesc
prin ochiurile lâncede ale vizorului

vrând-nevrând oareşicând

{{ toa-te ce-le câ-te ies din Dum-ne-zeu
sunt poli de vi-zi-u-ne co-lo-sa-lă }}

as-ta mi-ar mai lip-si!

: în-că nu con-cep să te pierd ast-fel
să cu-leg pie-tre
ca-re îşi ţin res-pi-ra-ţi-a
să nu zdrun-ci-ne a-e-rul de pe ma-sa
tă-ce-rii

noi
doi
am stră-puns stri-gă-te
fă-ră cor-puri ca-re pe-da-lea-ză
[[ vor-besc a-ici de o hi-per-sen-za-ţi-e
de-ter-mi-na-tă
du-re-roa-să ]]
săl-ba-tic şi bar-bar

spu-neam:
Tim-pu-le, în-chi-de cu-loa-rea de gri
în gal-ben
şi dă-ne sfori
[[ tot a-co-lo ]]
pe ca-re să ne bu-bu-im tai-ne-le!

: sil-hui în-că
ne în-cur-căm ca niş-te ga-le-rii de de-mult

le-ge-ne(-)ne jghea-bu-ri-le
spe-ran-ţei şi
băr-cu-ţa sub-te-ra-nă a me-to-dei cla-si-ce
de
iu-bi-re!

în gân-dul meu
nu ai gân-duri. las’ că te în-gri-jesc eu
în rit-mul meu
în- (tr-un) li-ghean de că-ră-mi-dă ro-şi-e
cu pa-u-ze în-tre a-pă şi a-er
cu pes-te 69 vir-gulă 96 de li-te-re
pe ca-re nici treji
nu sun-tem si-guri că le re-cu-noaş-tem!