a20

Starea literaturii şi starea naţiunii

Gheorghe Schwartz

          „… în ce raporturi stă această literatură cu societatea noastră şi cu criteriul absolut care se poate aplica literaturii în genere?“

          Între starea literaturii şi starea naţiunii există o relaţie ca între parte şi întreg.
Naţiunea noastră ar duce-o bine dacă:
1. Cuvântul ar avea valoare;
2. Ierarhiile n-ar fi complet distorsionate.
Deci:
1. În societatea noastră, cuvântul nu este respectat pe mai niciun palier, nici în cutume, nici în lege: de la faptul că Mitică, dacă se înţelege ferm cu Costică să se întâlnească mâine la ora şapte, nu vine niciunul dintre ei la locul şi ora (convenită oricât de solemn) şi până la legile sublime, dar care nu se aplică. Cum literatura se bazează tocmai pe cuvânt, precaritatea folosirii acestuia atât în viaţa privată, cât şi în cea publică se răsfrânge şi în scris: un scris frumos, un stil desăvârşit, mai puţin un conţinut depăşind propria biografie.
2. În societatea noastră, ierarhiile se fac în funcţie de oameni, şi nu de ceea ce produc ei. Este mai important pentru accederea într-o funcţie ca şefului Mitică să-i fie simpatic individul Costică, decât dosarul profesional al aceluiaşi. Artiştii sunt fiinţe boeme, aşa că în viaţa noastră literară ierarhiile se fac la cârciumă. Dacă eşti la curent cu relaţiile dintre autor şi recenzat, citind o consemnare a unei cărţi într-o revistă, ştii de la început, în funcţie de semnătură, dacă articolul va fi laudativ sau nu. Este infinit mai important pentru accederea pe o scară de valori ca lui Mitică să-i fie simpatic Costică, decât însăşi cartea comentată.
Între starea literaturii şi starea naţiunii există o relaţie ca între întreg şi parte.
Literatura noastră ar duce-o bine dacă:
1. Opera, şi nu charisma autorului ar face subiectul evaluării critice;
2. Dacă s-ar şi citi despre ceea ce se scrie.
În rest, toate bune: mergem pe mâna alor noştri…