a1

Salonul Cărţii de la Paris

Florica Ciodaru-Courriol

          Deşi în atenţia centrală a unei manifestări despre carte este chiar Cartea, voi începe cronica mea de observator la manifestările româneşti din cadrul mult aşteptatului Salon de la Paris cu aprecierea „locaţiei“, un cuvânt care mi displace, dar care a intrat în uz. Aşadar, standul României a fost din acest punct de vedere unul de invidiat – spre deosebire de anul trecut – prin vecinătatea cu chiar ţara invitată de onoare, Brazilia, şi cu Institutul Francez. Nu li se poate imputa în acest an lui Lilian Zamfiroiu şi conducerii ICR că s au zgârcit la acest capitol! Preţul unui stand este atât de mare (m am informat de exemplu cam cât costa cel al regiunii Normandia, unde expunea Editura Le Soupirail, care are în planul de publicare pentru anul viitor romanul lui Horia Ursu Asediul Vienei), încât marea Editură Grasset a lipsit de la Salon în semn de protest faţă de preţurile exorbitante practicate de organizatorii Salonului francez.
Dar să revenim la aria românească! Ca în fiecare an, mesele rotunde s au cristalizat pe o temă dată: La littérature féminine, le féminin de la littérature, cu o primă masă rotundă, de deschidere, moderată de pasionata poetă Linda Maria Baros, cu participarea lui Dinu Flămând, a Florinei Ilis şi a Aïdei Vîlceanu. O temă productivă, în care s au încadrat şi următoarele dezbateri de poezie, cu Simona Popescu, Ioana Crăciunescu, Selyem Zsuzsa, Victoria Fonari, Nina Corcinschi, având o ca moderatoare pe Bianca Burţa Cernat – cu luciditatea şi inteligenţa ei bengesciană –, precum şi de filosofie, sub egida prestigiosului Collège International de Philosophie. Bogdan Ghiu a moderat astfel discuţia Genres et écriture, incitantă şi relevantă pentru participarea majoritară a specialiştilor străini, printre care, demn de semnalat, filozoafa franceză Geneviève Fraisse. Ca în alţi ani, poezia s a bucurat de o participare activă şi de un public atent. Astfel, n au lipsit de la discuţia moderată de Sébastien Reichmann nici Simona Popescu, nici Dinu Flămând, nici Bogdan Ghiu, pentru a vorbi de poezia lui Gellu Naum. O figură de acum bine-cunoscută publicului fidel al standului românesc, Magda Cârneci, a moderat masa rotundă cu titlu hölderlinian (cum observa în particular Paul Cernat) La ce bun poeţii în vremuri de restrişte, în compania poetelor Linda Maria Baros, Ioana Crăciunescu, Simona Popescu. Tot poezia l a adus din nou la Paris pe Nicolae Tzone, care a prezentat, alături de Claudiu Soare, Victoria Sicorschi şi Ioana Andreescu, câteva cărţi de poezie românească publicate la Editura Vinea.
Nici proza nu a fost uitată, prin lansări de traduceri din ultimele luni, de la roman poliţist (Atac în bibliotecă de George Arion) la superba antologie Nouvelles de la Grande Guerre (publicată în colecţia „Classiques du Monde“ la Editura Zoe), care l introduce pe Liviu Rebreanu cu al său „Iţic Ştrul dezertor“ în circuitul universal, alături de Robert Walser, Arthur Conan Doyle, Stefan Zweig, Alexei Tolstoi, Rudyard Kipling, Italo Svevo, graţie traducerii unui rebreanolog francez, Jean Louis Courriol, într o savuroasă şi elevată masă rotundă moderată de Matei Cazacu – reputatul cercetător din Paris –, alături de traducătorul amintit şi de scriitorul Eugen Uricariu, autorul a două cărţi deja publicate în Franţa la Editura Noir sur Blanc.
Tot pentru o lansare a venit de la Bucureşti şi poetul Mircea Cărtărescu, al cărui interesant volum Levantul a fost transpus în franceză de mai tânărul traducător N. Cavaillès la editura POL, care ne obişnuise până acum doar cu un singur autor român: D. Ţepeneag.
O lansare deosebit de bine organizată mi s a părut cea a volumului Journalistes français dans la Roumanie communiste, coordonat de Radu Ciobotea, care a prilejuit o dezbatere vie între ziariştii francezi invitaţi, printre care Bernard Ghetta, Daniel Cohen şi Matei Vişniec, moderatorul mesei rotunde România în jurnalismul francez din a doua jumătate a secolului 20.
Între politică şi literatură s ar cuveni să amintim prezentarea cărţii lui Ioan Popa, Esclaves sur Uranus (despre şantierul Casei Republicii), în prezenţa editorului, Michel Carassou, a criticului (moderator) Petre Răileanu, a comentatoarei Aurélie Julia de la prestigioasa Revue des Deux Mondes şi a subsemnatei, traducătoarea acestei cutremurătoare cărţi semnalate de câteva reviste şi ziare de specialitate, precum Le Monde des Livres.
O presă bună a avut şi originala biografie a lui Eminescu, Les vies parallèles de Florina Ilis, în traducerea lui Marily Le Nyr, publicată de Editura Des Syrtes. De semnalat încă, şi nu în ultimul rând, apariţia în franceză a unui autor care şi aşteaptă de mult timp dreptul la traducere: Ştefan Agopian, al cărui roman Sara a apărut în traducerea colegei noastre Laure Hinckel la Editura Jacqueline Chambon. În absenţa autorului şi a editoarei, au vorbit traducătoarea şi spumoasa Simona Sora în rol de moderatoare, rol pe care l a reiterat la masa rotundă despre literatura română tradusă în Franţa în 2014.
Pe lângă discuţiile amintite, au fost abordate şi teme tangenţiale literaturii, dar, oh, cât de importante în apariţia şi promovarea cărţilor!, precum Marketing si traducere, în compania câtorva traducători (Nicolas Cavaillès, Fanny Chartre, Florica C. Courriol, Laure Hinckel), unde bine ar fi fost să fie prezenţi şi câţiva editori. Dintre ei, au participat separat şi direct, la lansările volumelor pe care le au tipărit: Emmanuelle Moysan, entuziasta directoare a unei noi edituri, Le Soupirail, alături de Mariana Cojan Negulesco, traducătoarea romanului lui Constantin Mateescu, l’Anonyme Flamand, E. Lagrange de la Editura Gaia, care a publicat cartea Irinei Teodorescu La malédiction du bandit moustachu, scrisă direct în franceză, sau Jérôme Carassou, de la Editura Non Lieu (care l a publicat pe Matei Vişniec), Paul Otchakovsky-Laurens, editorul Levantului etc.
Salon du Livre de Paris este în fond o enormă librărie, cu standuri mai mari sau mai mici la care poţi întâlni, ca la orice târg de carte, autori care îşi prezintă şi semnează cărţile, editori care vin să şi susţină autorii ori titlurile publicate. Când nici unii, nici alţii nu catadicsesc să se deplaseze, unii din motive pecuniare, unii din prea multă ocupaţie, unii pentru că ar fi… morţi de mult, atunci vin traducătorii lor, care i susţin cu entuziasm. Mi se pare că ediţia din acest an le a acordat atenţia cuvenită.
Salonul este şi un moment „ales“ pentru a i cunoaşte sau revedea (după caz) pe unii autori români stabiliţi la Paris, ca Virgil Tănase, Dumitru Ţepeneag (care au lansat ultimul număr al revistei Seine et Danube, publicat tot de către Non Lieu, editură foarte atentă la creaţia românească şi care s a impus de mult timp prin publicarea operelor lui B. Fundoianu în franceză), Bujor Nedelcovici, Petre Răileanu, Tudor Ţepeneag, Linda Maria Baros, Cristina Hermeziu, Lucreţia Bârlădeanu, Mirel Bran (care şi a lansat volumul Les Roumains) etc.
Ar mai fi de spus că imensa librărie pe care o reprezintă Salon du Livre este şi un moment frustrant, din cauza numărului impresionant de dezbateri incitante de la celelalte standuri, din păcate concomitente cu cele româneşti; la una dintre ele am reuşit să ajung, era organizată în cea mai mare parte cu autori brazilieni ca Fernando Morais, dar participau şi francezi, ca Paula Jacques, despre Le Devoir de mémoire, şi era moderată cu mult profesionalism de o personalitate a criticii literare de întâmpinare (ea însăşi scriitoare), Florence Noiville, la iniţiativa CNL (Centrul Naţional al Cărţii Francez). Frustrarea mea vine şi de la faptul că niciun autor român nu a fost inclus într o dezbatere generală, la nivel de Salon, un fapt asupra căruia ar trebui să reflectăm cu toţii. Căci autori buni, prestigioşi, traduşi în franceză, începem să avem!
Desigur, mi e greu să fac o cronică fidelă a tuturor manifestărilor ce s au succedat din jumătate în jumătate de oră, şi cu atât mai puţin pot să vorbesc despre cele din ultima parte a zilei de duminică, la care nu am mai putut asista, căci mă grăbeam să revin la Lyon, unde, în ziua următoare, organizasem un fel de prelungire a Salonului de carte românească – cu sprijinul Danielei Dancău, energica doamnă consul general al României la Lyon –, în jurul autoarei multiforme şi profunde care este Marta Petreu, semnatara mai multor volume de poezie traduse de câtva timp în franceză şi a mult apreciatului său roman cu accente autobiografice, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, pe care, sub titlul Notre maison, dans la Plaine de l’Armageddon, am avut şansa şi bucuria de a l traduce şi publica în 2014 la Editura L’Âge d’Homme, întregind fondul românesc ce i include pe Mateiu Caragiale, Lucian Blaga, Vintilă Horia sau Ion Caraion. Am gândit că am reparat astfel absenţa ei de la Salonul de Carte din anul precedent, de la o manifestare care rămâne – cum zicea un comentator în suplimentul special al ziarului Le Monde din 20 martie 2015 – o mare sărbătoare a literaturii, a textului şi a ideilor.