n memoriam Traian T. Coşovei
Mersul pe apă
Uite, scrie aşa: era o tobă de tinichea
şi-o inimă – piramidă de capete retezate – basma curată.
Era pe la sfîrşitul cuvintelor,
o poveste fără de mamă, fără de tată.
Cînd insecta dresată a sîngelui
vomita peste noi o stare de graţie –
viaţa mea, viaţa ta, cetitor, aşteptau liniştite în staţie
să vină tramvaiul trăsură şi frică…
Ne gîndeam: dacă vin ăştia cu viaţa şi ne ridică
şi ne tîrăsc într-un jeg luminos de morfină latentă?
Pînă la urmă, şi clipa de-acum e-o batistă fluturînd pe-un peron
de absenţă.
Cine am fost, cine era să fiu – cuvintele vorbeau singure
într-o oglindă de cositor.
Peron absent, încărcat cu bagaje de frică,
existenţă trasă la mal, sfîrşit de sezon…
Dacă vine moartea asta şi nu ne ridică?
*
Şi a venit „moartea asta“ şi l-a ridicat, în prima zi a anului 2014.
După alţi optzecişti care s-au dus, fie-le ţărîna uşoară. După Mariana Marin, Gheorghe Crăciun, Ion Stratan, Ion Monoran, Alexandru Muşina, Mircea Scarlat, Augustin Pop, Rolf Bossert, Mircea Nedelciu, Aurel Dumitraşcu, Iustin Panţa, Dan Giosu, George Şerban, Constantin Stan, Radu G. Ţeposu, Al. Th. Ionescu, Alexandru Condeescu, Val Condurache, Ioan Flora, Gabriel Stănescu, Cristian Popescu, Augustin Frăţilă, Ion Zubaşcu, Petru Cârdu, Mona Chirilă… Cam mulţi morţi în generaţia noastră – totuşi. Înainte de 60 de ani…
Traian T. Coşovei (n. 28 nov. 1954) este unul dintre cei mai importanţi poeţi români ai ultimelor decenii. Membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu, Traian T. Coşovei a făcut parte din elita poeţilor optzecişti. Împreună cu Ion Stratan, Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru, a publicat volumul, de senzaţie în epocă, Aer cu diamante (Editura Litera, 1982). Poet de factură suprarealistă, cu o imaginaţie metaforică ieşită din comun, a publicat cărţi de versuri care s-au bucurat de elogiile criticii literare şi i-au adus admiraţia cititorilor de poezie românească de azi: Ninsoarea electrică, Cartea Românească, 1978 (ediţia a doua, Vinea, 1998); 1, 2, 3 SAU…, Albatros, 1980; Cruciada întreruptă, Cartea Românească, 1982; Poemele siameze, Albatros, 1983; În aşteptarea cometei, Cartea Românească, 1986; Rondul de noapte, Editura Militară, 1987; Bătrâneţile unui băiat cuminte, Pontica, 1994; Mickey Mouse e mort, Cartea Românească, 1994; Ioana care rupe poeme, Editura Asociaţia Scriitorilor Bucureşti & Cartea Românească, 1996; Patinează sau crapă!, Editura Axa, 1997; Percheziţionarea îngerilor, Editura Crater, 1998; Lumină de la frigider, Cartea Românească, 1998; Bună dimineaţa, Vietnam!, Editura Călăuza, 1999; Institutul de glasuri, antologie, Cartea Românească, 2002; Vânătoarea pe capete, Editura Libra, 2002; Greva căpşunelor, Editura Libra, 2004; Aerostate plângând, Editura Tracus Arte, 2010. Bun comentator de poezie, a scris, în volumele Pornind de la un vers, Editura Eminescu, 1990, şi Hotel Urmuz, Editura Călăuza, 2000, despre cărţile colegilor lui de generaţie şi nu numai. Tradus de Christian W. Schenk în antologia colectivă bilingvă Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 Rumänische Autoren) – Lumina piezişă, Dionysos Verlag, 1994.
Premii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1994 şi 2004, Premiul Academiei Române, 1996, Premiul Internaţional „Nichita Stănescu“, 2000.
Prin dispariţia lui Traian T. Coşovei, literatura română de azi suferă o grea pierdere. Odihnească-se în pace!