Revista revistelor

• Nr. 139-140, din iulie-august a.c., al revistei Scriptor debutează cu foarte frumoasa rubrică „Poemul desenat“, conţinând poemul splendid Epilogolul, al lui Florin Iaru, ilustrat de graficianul Dragoş Pătraşcu. Din sumarul foarte divers, semnalăm Dosarul „Literatura traumei“ (în special cu textul Literatura traumei şi psihanaliza al Danielei Luca); cronica minuţioasă a lui Ioan-Aurel Pop la cartea În căutarea românului perfect de Marius Turda; Întoarcerea lui Ioan C. Pena, a lui Şerban Axinte; Carmen Sylva, regina poetă în colecţiile Bibliotecii Naţionale a Franţei şi în Gallica, datorat Alinei Cantau. Poetul Lucian Vasiliu marchează evoluţia istoriei Junimii între 1990 şi 2015. Iar la „Poveşti din culise“, Oana Boca Stănescu oferă date interesante despre „Leon Alcalay şi Bucureştiul care a învăţat să citească mai mult“. În fine, la rubrica „In/Traductibil“ ni se oferă un fragment de proză al lui Ştefan Agopian, în traducerea Laurei Hinckel. Iar clou-ul numărului este, evident, interviul pe care Cristina Hermeziu i l-a luat lui Pierre Cormary despre poeta, romanciera şi ac­triţa Aurora Cornu, devenită vedetă în celebrul film Le genou de Claire al lui Éric Rohmer. Redăm un fragment în care prozatorul o imortalizează pe Aurora Cornu în romanul biografic pe care i-l dedică şi care a fost tradus acum la Editura Junimea. „Aşa cum ea însăşi sugera încă din titlul romanului său, Fugue roumaine vers le point C (n. red. Fuga spre centru), mi se pare că Aurora a fost înainte de toate o fugară – asemenea lui Rimbaud, dar şi disidenţilor din Europa de Est. Nu trebuie uitat că Aurora a fost o supravieţuitoare a regimului comunist. Aurora căuta, înainte de toate, libertatea. Libertatea politică, dar şi sentimentală, literară; de aceea a divorţat de Marin Preda, a cărui muză a fost şi care era pe cale să devină cel mai mare scriitor al generaţiei sale. Să fie liberă, fără legături şi fără copii – pentru a putea scrie şi a face tot ce doreşte. Probabil că a regretat că nu a dat mai mult în literatură, dar poate şi pentru că nu şi-a dorit destul de mult acest lucru. Când vrei să faci o operă, trebuie să fii neînduplecat. Aurora era o leneşă strălucitoare, o nepăsătoare sublimă.“ (Ion Vartic)