Apariţii editoriale

• Adina Diniţoiu, Nu suntem oamenii aceleiaşi epoci. Scene din proza postcomunistă, Bucureşti, Eikon, 2026.

„Putem vorbi, iată, de mai bine de treizeci de ani de literatură postcomunistă care se străduieşte să prindă trenul capitalismului, spre a înregistra – în aceşti din urmă ani pandemici şi de război – eşecul capitalismului târziu. (…) În această lume confuză, romancierul observă cel mai bine faliile, discontinuităţile, anacronismele unei societăţi – prin personajele sale, altfel spus prin destinele individuale. Eseul de faţă îşi propune – prin studiile de caz particulare (sunt analizate o serie de romane importante ale perioadei) – să ofere o imagine de ansamblu asupra peisajului literar postdecembrist. Îmi doresc, în acest volum, ca – purtând amprenta biografiei mele şi a lecturilor mele – să iau locul unui călător în timp şi literatură, într-o aventură pe cont propriu în care sper să mă însoţiţi.“(Adina Diniţoiu)

• Constantin Brâncuşi, Arta este adevărul absolut. Note şi aforisme, ediţie stabilită şi prezentată de Doina Lemny, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu, Iaşi, Polirom, 2026.

„Brâncuşi avea darul să-şi exprime în câteva fraze scurte gândurile despre artă, despre creaţie în general şi despre propria creaţie, despre viaţă. El scria toate acestea într-o limbă personală, într-o franco-română aproximativă, dar fermecătoare pentru prietenii lui, o limbă care nu ţinea cont de normele gramaticale. Această particularitate se adăuga aurei sale de artist gânditor, influenţat de filosofia orientală, contribuind la constituirea unei imagini misterioase, aproape mistice. (…) Doina Lemny reuneşte pentru prima dată notele sale de atelier – diverse fraze, aforisme şi chiar texte literare scrise de Brâncuşi – preluându-le în forma în care le-a scris artistul, păstrate şi clasificate în Fondul Brâncuşi de la Biblioteca Kandinsky, Centrul Pompidou, Paris.“

• Ileana Urcan, Arborele fără umbră, prefaţă de Mircea Petean, Cluj, Editura Limes, 2026.

„Ileana Urcan e o retrogradă, în sensul pe care genialul Nicolás Gómez Dávila îl dă cuvântului, adică de dezavuare a unui prezent găunos în favoarea unui timp revolut, care a avut măreţia lui. Evident că ea preferă, de departe, un timp al noimelor, iar nu prezentul fad, desubstanţializat, în care comunicarea autentică e imposibilă, deoarece acum se alunecă pe inexistente ori mincinoase cărări online, cărând grămezi de cuvinte ofilite, murdare, bune de şters talpa încălţămintei pe ele. Ileana Urcan continuă să depene inspirat fire epice, baladeşti, într-o ţesătură fină, cu virtuţi picturale şi sonorităţi savante, într-un dialog neîntrerupt cu trecutul personal, dar şi cu cel cultural deopotrivă.“ (Mircea Petean)

• Mircea Moţ, Un anotimp în imaginar. Eseu, postfaţă de Ştefan Borbély, Cluj, Editura Limes, 2026.

„Subtil degustător al creaţiilor literare, Mircea Moţ nu le abordează de regulă «din prima», ci, posibil, după lecturi repetate, într-un spirit meditativ, întorcându-le pacient pe mai multe feţe. (…) Un profil moral impecabil. Sper să nu greşesc socotindu-l unul dintre criticii reprezentativi ai literelor noastre din prezent.“ (Gheorghe Grigurcu)

„Cititor profesionist în zodiile şi poetica lui Sadoveanu, mesager al imaginarului critic transmis generaţiilor de ucenici şi cititori, trecut în ordinul criticilor admiratori ai ritualului naraţiunii până la imaginar şi dincolo de el, de la povestirile geniale din Hanul Ancuţei la interpretările exemplare, într-o hermeneutică de critic cu experienţă, inteligent şi exersat (…)“ (Marius Miheţ) (L.F.)