Ion Bogdan Lefter, Amintiri de la mare

Pînă să vină toamna şi „La Rentrée“, întoarcerea din vacanţe şi relansarea pieţei editoriale la reluarea şcolilor şi a stagiu- nilor (chiar dacă „replica“ românească a „boom“-ului franţuzesc de sezon e cam palidă…), să dăm măcar cîteva clipe atenţie unor cărţi „estivale“ (din latinescul „aestas“ = vară). Nu-mi propun să mă ocup de cele „de citit în concediu“, „pe plajă“ sau în alte situaţiuni vilegiaturistice, preluate din genurile „de consum“. Însă…

…există şi o categorie mai specială de cărţi care descriu chiar vacanţele. Ocolesc şi aici ghidurile de călătorie şi alte tipuri de pliante, broşuri sau albume de orientare şi de informare asupra localităţilor şi regiunilor către care prezumtivii cititori se îndreaptă ca vizitatori, publicaţii tot „de consum“, utilitare. Şi mă opresc la explorările de spaţii vacanţiere consacrate în timp ca locuri în care s-au întîmplat sau se întîmplă lucruri speciale, cu acumulări de „mitologii“ specifice. Am în vedere litoralul românesc al Mării Negre, mai exact punctele frecventate în anii ’70-’80, poate şi un pic mai devreme, după startul „liberalizării“ interne a regimului comunist, în jurul lui 1965, de scriitori, de alţi artişti şi intelectuali de profesii umaniste care le-au transformat în centre estivale boeme, în toposuri contraculturale speciale, în amestecuri de distracţie temporară, sezonieră, cu atitudini de frondă politică, uneori şi cu gesturi protestatare efective. Poate că se pot identifica echivalenţe prin alte părţi şi în alte conjuncturi istorice. Avem la noi cazul de metamorfoză postcomunistă a unei mici aşezări de pescari devenită staţiune de vacanţă de mare succes, „vîndută“ în continuare drept teritoriu „alternativ“, deşi e tipic comercialist, doar că în gama iluziei de sfidare a clişeelor „mainstream“-ului social…

Neptun, 2 Mai, Vama Veche

Apariţia în 1971 a unei Case a scriitorilor la Neptun, activă şi azi, recent renovată, a creat un asemenea pol de pelerinaj literar estival, spaţiu de vacanţă nonconformist, însă şi cu o anume notă cvasi-„oficială“: a fost şi este gestionat de Uniunea Scriitorilor.

De sentimentul unei libertăţi totale s-au bucurat în perioada de referinţă artiştii şi intelectualii care şi-au petrecut concediile în satele 2 Mai şi Vama Veche.

Vacanţele de la Neptun au fost evocate – bunăoară – în Marea scriitorilor. Între Olimp şi zidul Puterii (Cartea Românească, 2012), culegere de amintiri iniţiată şi „coordonată“ de Ozana Cucu-Oancea, fiică a unui poet şi editor discret, Nicolae Oancea (1937-2007).

Poveste a Vilei numite iniţial „Paltinul B“, rebotezată în 1999 „Zaharia Stancu“, după numele cunoscutului prozator care, ca preşedinte al Uniunii…, a preluat corpul vechi în 1971 şi a avut iniţiativa construirii unei noi aripi, rezultatul fiind un mini-hotel cu grădină deschisă spre faleză. Subtitlul, cam preţios-pompos, pune în relaţie şi totodată în contrast spaţiul de relaxare al „zeilor“ creaţiei cu domeniul de recreere estivală al liderului comunist Nicolae Ceauşescu, un pic mai la Sud pe plajă şi pe faleză. Contrast flagrant – de fapt – între libertatea mediului boem, evocat cu multă „căldură“ (la figurat, adăugată celei caniculare a verilor!), şi sistemul totalitar pe care lumea scriitoricească îl sfida.

Vacanţele de altădată şi cele mai recente le-au evocat o parte dintre membrii Uniunii de pînă-n 1989, din generaţiile ajunse între timp la senectute, apoi din „valul“ următor, colegi ai mei de serie literară care şi-au făcut concediile acolo după căderea regimului comunist, şi progeniturile celor dintîi, copii pe cînd mergeau la mare cu părinţii lor, în anii ’70-’80, crescuţi mari astăzi. Textele, în genere scurte, de cîte-o pagină-două, rulează o anecdotică fermecătoare, cu multe portrete ataşante şi întîmplări pline de haz, învăluite şi-n nostalgia rememorărilor. Peste tot – fotografii cu grupurile de literatori şi cu familiile lor, multe de pe plajă, în costume de baie. Scriitori importanţi şi alţii mărunţi, reuniţi în bucuria vacanţelor, zîmbitori în poze, înfrăţiţi în veselia de altădată, transmiţînd astăzi, peste decenii, şi tristeţea unei lumi care nu mai este: tinereţile s-au dus, copiii au crescut mari, unii dintre poeţii, prozatorii, criticii fericiţi cîndva pe malul mării nu mai sînt printre noi…

Culegere memorialistică plină de informaţii interpretabile şi din perspectivă istorică, socio-culturală, socio-politică. Nu doar amuzant-atractivă, aşadar: şi preţioasă.

Coborînd de la Nordul spre Sudul Mangaliei, al doilea oraş-port important al Dobrogei după Constanţa, dăm de înainte-pomenitele sate cîndva de pescari: 2 Mai şi Vama Veche. Neptunul – penultima staţiune din „salba“ căreia i se spunea chiar „Mangalia Nord“, de la Saturn, practic lipit de oraş, trecînd prin Venus, Cap Aurora şi Jupiter, dincolo de Neptun mai aflîndu-se doar Olimpul. 2 Mai, sat mare, era la mică distanţă la Sud de portul Mangaliei. În Vama Veche, pe-atunci un cătun minuscul (subiect al metamorfozei sus-menţionate), se-ajungea şi se ajunge coborînd alţi cîţiva kilometri, pînă foarte aproape de graniţa cu Bulgaria.

Din motive care-mi scapă, poate şi ca urmare a unei „documentări“ lacunare (intenţii de studiu sistematic al temei n-am!), evocările 2 Mai-ului din epocă par să fie mult mai rare decît ale Vămii Vechi. Experienţele mele directe nu lămuresc nimic. Copil şi apoi „pre-adolescent“ (derivat lexical mai recent!), înainte de emanciparea care avea să mă ducă înspre Mamaia vacanţelor din anii de liceu, din studenţie şi din restul juneţii, am „prins“ 2 Mai-ul probabil înaintea marilor chefuri ale boemei artistice despre care mai tîrziu, în anii ’80, circulau în lumea literară bucureşteană relatări colosale. Dacă vor fi răsunat muzici şi chiote nocturne şi pînă prin 1971-1972, cînd mama mea ne ducea cîte o lună „la mare“ în fiecare vară, pe cei doi băieţi ai ei şi pe cei doi veri ai noştri, oricum nu le-am fi auzit, ne culcam devreme! Ce pot spune e că 2 Mai-ul se întindea pe două-trei uliţe lungi, paralele cu malul mării, casele fiind făcute din chirpici, iar gardurile – din coceni de porumb uscaţi. La mijlocul satului, unde întorceau la capăt autobuzele care veneau de la Mangalia, se afla unicul restaurant din localitate, numit „Dobrogeanul“. Turişti erau mulţi, cazaţi pe cont propriu, în case ale localnicilor. Plaja – foarte lată, iar marea – minunată, adîncindu-se lin şi cu valuri înspumate. Într-o scurtă descindere tîrzie, am găsit locul mult schimbat, cu case-vile zdravene şi cu plaja serios afectată de apariţia şantierului naval din prelungirea portului: fîşie prea îngustă de nisip şi apă brusc adîncă la cîţiva metri de la mal, neplăcută.

Cătunul Vămii Vechi, în care am ajuns de cîteva ori în copilărie-„pre-adolescenţă“, era complet pustiu, nu vedeai ţipenie de om. Pe plaja imensă – nici picior de turist. Abia în studenţie am auzit că devenise destinaţie a unui soi de tabere estivale ale Universităţii din Cluj, deci probabil că se mai animase.

Despre 2 Mai-ul şi despre Vama acelor vremuri sînt secvenţe splendide în amintirile Aneimaria Smigelschi din Gustul, mirosul şi amintirea (Humanitas, 2013), unul dintre titlurile de vîrf ale memorialisticii româneşti, carte puţin citită şi comentată de literaţi, din păcate, probabil din cauză că-i aparţine unei plasticiene. Artistă cunoscută, dar „disimulată“ în pictura sa „pentru adulţi“ şi aliniată la standardele speciei în grafica din publicaţiile pentru copii, Anamaria Smigelschi îşi dezvăluie spectaculos în scris personalitatea jucăuşă, năbădăios-sentimentală, transpusă în cascade verbale de-un pitoresc nebun. Viaţă evocată „modular“, în secvenţe scurte cît nişte „schiţe“ sau „povestiri“. De la mare – sfîşietoarea mini-capodoperă Jefs (numele de cod familial al unui unchi) şi altele, Vama Veche şi vama nouă sau Epava.

Completare bibliografică: au urmat Mai de ieri, mai de departe… Amintiri de călătorie (aceeaşi editură, 2015), Trecători, trecători (Vremea, 2019), şi Narratio Culinaris sau poftă bună la poveşti (aceeaşi editură, 2023). O autoare de clasă din… clasa „genurilor personale“. De „descoperit“ şi de integrat în panoramele literaturii autohtone…

(Despre cărţi mai recente cu 2 Mai-ul şi Vama Veche – data viitoare!)