Gheorghe Glodeanu

În mod firesc, „cazul Goga“ a declanşat revolta oamenilor de cultură. Cum a putut deveni peste noapte „poetul pătimirii noastre“ o persoană indezirabilă? Reprezintă, într-adevăr, statuia poetului o ameninţare atât de puternică încât trebuie eliminată din locurile publice? Oare rătăcirile omului politic îi anulează opera? Mai rău, cine sunt cei care decid cine merită să facă parte din memoria noastră culturală? Care sunt meritele lor? Care este autoritatea lor culturală dobândită prin operă? Îşi va aduce aminte cineva de aceşti „justiţiari“ peste o sută de ani? Au fost întrebaţi scriitorii înainte de a se începe demolarea statuilor? Biografia lui Octavian Goga trebuie interpretată din perspectiva epocii, şi nu în funcţie de canoanele de azi. Desigur, adevărul trebuie să iasă la iveală. Trebuie să facem distincţie între rătăcirile omului politic şi opera scriitorului, care nu poate fi anulată nici de activitatea politică, nici de diversele asociaţii cu aspiraţii justiţiare. Mai grav este faptul că nu este vorba despre un caz singular. El se multiplică, printre cei vizaţi numărându-se scriitori importanţi precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Vintilă Horia. De aici până la Eminescu nu mai este decât un pas. Putem să renunţăm la adevăratele noastre valori culturale? Desigur, întrebarea este retorică. Potrivit aceleiaşi logici, ar trebui demolate şi statuile scriitorilor care au colaborat cu regimul comunist. Şi atunci ce mai rămâne? Interesant, nimeni nu s-a gândit să elimine din grădinile publice statuia lui Mihail Sadoveanu, indiscutabil un mare povestitor. Şi bine s-a făcut. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să taxăm rătăcirile politice ale scriitorului din anii totalitarismului. De ce să combatem doar antisemitismul şi legionarismul, nu şi comunismul? Opera unui mare scriitor nu poate fi anulată prin decrete. De ce nu sunt lăsaţi oamenii de cultură să decidă cine merită să facă parte din memoria noastră culturală şi cine nu?