Apariţii editoriale

• Gabriela Adameşteanu, Vremuri fără răbdare (proze vechi şi noi), prefaţă de Oana Soare, Iaşi, Polirom, 2026.

„Îi revine cititorului menirea de a reconstitui coerenţa epică, umplând golurile şi refăcând legăturile latente dintre episoade şi personaje, şi de a descoperi «desenul din covor», dincolo de fragmentarea structurii de suprafaţă. Gabriela Adameşteanu construieşte astfel un roman latent – formulă narativă hibridă, utilizată, printre alţii, şi de Milan Kundera în Ridicole iubiri…“ (Carmen Muşat).

„Lumea acestei autoare ascunde o mare tandreţe şi compasiune (faţă de personaje, ca şi faţă de cititor). Apropierea faţă de celălalt, generozitatea de a se retrage din prim-planul scenei, o ştiinţă a concretului, o carnalitate a ficţiunii rar întâlnite, precum şi o profundă cunoaştere a resorturilor sufleteşti, toate acestea o recomandă pe Gabriela Adameşteanu ca pe o prozatoare autentică, de mare forţă.“ (Cornel Moraru)

„Deşi s-a vorbit despre excepţionalul caracter auditiv al prozatoarei şi despre o acuitate vizuală pe măsură, aceste calităţi nu sunt mostre de inginerie textuală, ci mijloace de înregistrare a autenticităţii existenţiale. În centrul prozelor ei se află întotdeauna omul viu, cu dramele şi traumele lui, cu nevoia lui organică de comunicare. Caracterul lor scenic, performativ, dramatic este frapant. Proză nemţească, dar cu un discret palpit cehovian.“ (Paul Cernat)

• G. Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu. Cu Discursul de la Blaj (2/14 mai 1848) şi Programul National de la Blaj (3/15 mai 1848), Editura Şcoala Ardeleană, ediţie îngrijită şi cuvânt-înainte de Vasile Puşcaş. Volum apărut sub egida: Institutul de Istorie „George Bariţiu“ al Academiei Române, Fundaţia Transilvania Leaders, Asociaţia „Simion Bărnuţiu“ şi Asociaţia „Steaua Silvana“ Zalău.

„Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi! Rămâneţi credincioşi numelui şi limbii voastre. Apăraţi-vă ca fraţii, cu puteri unite, în pace şi în răzbel.“ (Simion Bărnuţiu)

„Simion Bărnuţiu a asimilat şi promovat idei europene pe care le-a transpus în acţiuni concrete din spaţiul românesc, în concordanţă cu nevoile de modernizare ale acestuia. (…) Simion Bărnuţiu a fost un intelectual pragmatic, care a stăruit să se dedice total cauzei întregii naţiuni române.“ (Vasile Puşcaş)

„Din ce regiuni reale şi apropiate s-a ales şi s-a închegat în sufletul său acel cald ideal naţional, din care şi astăzi se hrăneşte, mai ales în Ardeal, spiritul românesc.“ (G. Bogdan-Duică)

„Inteligenţa şi sufletul lui Bărnuţiu au fost ochii cei mai departe şi mai limpede-văzători pe care neamul nostru îi deschisese spre Europa. (…) Europa îmbia poporului român de pretutindeni raţiuni universal-omeneşti în sprijinul unor drepturi şi realităţi naţionale.“ (D.D. Roşca)

• Adrian Dinu Rachieru, Exerciţii de recitire, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2026.

„Obsesiva temă a revizuirilor, stârnind polemici purtate cu îndârjire viscerală, corelată – inevitabil – cu discuţiile, şi ele înverşunate, despre canon, au imflamat, ca subiecte predilecte, frontul critic, imediat după prăbuşirea regimului comunist. În pofida alunecărilor (numeroase) în revizionism, în pofida prezenteismului agresiv (refuzând trufaş-beligerant continuitatea), a controverselor imunde care au răvăşit şi polarizat viaţa culturală postdecembristă, „abdicarea“ canonului nu s-a petrecut totuşi.“ (Adrian Dinu Rachieru)

• Efectul admiraţiei/ Poeţi maghiari din Transilvania/ Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită/ O antologie de Kocsis Francisko, Iaşi, TipoMoldova, 2026.

„Această carte este o dovadă de iubire, o pildă despre cum nu te poţi împotrivi ispitei de a le dărui semenilor tăi de aceeaşi limbă înlesnirea de a călători peste o graniţă fără vameşi, dar cu atât mai greu de trecut. Singura călăuză dincolo de aceste bariere este traducătorul. Lui i­-a fost dată şansa (sau privilegiul?) de a face posibilă comunicarea. (…) Munca de tălmăcire este acceptarea condiţiei de biriş din dragoste; fără ea, nu poţi traduce literatură, mai cu seamă poezie. Şi ca să poţi trăi astfel, însuţi trebuie să fii asemenea celor pe care îi traduci. “ (Kocsis Francisko) (L.F.)