Bazaconii pariziene înghiţite pe nemestecate…

… şi rezumate naiv de Alexandru Jurcan în cronicheta lui intitulată Vanessa Springora acasă la Cioran. Un caz revoltător… (v. Steaua, nr. 6, a.c.). Nu e clar din subtitlu dacă „Un caz revoltător“ se referă la aşa-zisa vizită la Cioran sau la relaţia pasională dintre Vanessa Springora şi efebofilul Gabriel Matzneff, realul subiect al cărţii. De fapt, revoltător e că Alexandru Jurcan, ca şi alţi recenzenţi români ai autobiografiei Vanessei Springora, popularizează – dintr-un complex provincial, fără să o verifice – bazaconiile scriitoarei franceze despre Cioran (ca să-şi marcheze şi el surpriza de moralist, Jurcan îi scrie în text, filosofului, numele cu majuscule). Am mai semnalat fantasmagoriile debitate de Vanessa Springora despre Cioran în 2022, într-o notă în Apostrof (reluată apoi de „Ochiul magic“ al României literare). Amănuntele date, în confesiunea ei, de Vanessa Springora dovedesc că aşa-zisa ei vizită la Cioran acasă este un fals patentat. Detalii flagrante, totodată ridicole, demască falsul: aşa-zisul „pleşuv“ (!) Cioran de la etajul unu din povestea în cauză n-are nimic comun cu realul Cioran din mansarda lui de la etajul şase. Oricine a fost la Cioran n-are cum să uite, din motive lesne de înţeles, ce însemna să urci scările pînă la şase, unde stătea cocoţat gînditorul privat. Numai Springora a uitat. Curios lucru.

Credul, Alexandru Jurcan afirmă şi el, pe urmele Springorei, „că nevasta lui [Cioran], actriţă, a renunţat la tot, la carieră, pentru el“. Numai că realul Cioran nu a avut niciodată o „nevastă“, după cum companioana lui n-a fost vreodată „actriţă“ şi nici nu „a renunţat la tot, la carieră, pentru el“, ci şi-a exercitat profesia pînă la pensionare. De altfel, nici cartea aceasta n-a apărut, în traducere, la Editura Trei, cum crede recenzentul, ci la Polirom. (Ion Vartic)