Gabriela Adameşteanu

1. Am o foame de călătorii mai lungi, la Suceava, la Cluj, în Apuseni, şi în străinătate, oriunde. Să merg şi să fac aniversări, să văd lume pe care am ocolit-o sau cu care am vorbit doar la telefon.Târguri de carte, lansări, ale mele sau alte altora, expoziţii, teatre, concerte. Viaţă cu oameni.

2. Mai mult decât teama de boală m-a deprimat faptul că am văzut în faţa mea doi ani de recluziune, chiar i-am presimţit. Mi-a fost ceva teamă de boală la început când călcam lockdownul ăla (stupid, după cum se vede acum), pe urmă am devenit optimistă, aflasem întâmplător, de la un distribuitor de medicamente, că la începutul lui 2021 va exista vaccinul. Dar n-a fost simplu nici după, fiindcă în familie am nevaccinaţi. Inspirat sau nu, am scris în ritmul meu obişnuit, de melc leneş.

3. Întrucât sunt puţin claustrofobă, claustrarea după mine n-are decât efecte negative. Pandemia cred că a indus o nevroză de masă şi nu se va ieşi uşor din ea. Cei care au ascultat sfaturile şi restricţiile îşi vor reveni mai greu decât cei care le-au călcat şi scăpat cu bine de boală.