Leo Butnaru

Umbrelă neagră, cărămidă roşie

La Moscova plouă. M-am retras

sub zidul Kremlinului – umbrela neagră

chiar mi se atinge de cărămida roşie.

Dar

acest negru şi roşu nu duce cu gândul la Stendhal

ci la alt gând: că în URSS

păpuşarii manipulau marionetele trăgând

fire de sârmă ghimpată.

 

…Numai că s-o lăsăm baltă

cu politica şi statele moarte…

De sub zidul Kremlinului

de cărămida roşie a căruia se atinge umbrela mea neagră

made in Japan

privesc cum dincolo de autostrada cheiului

ploaia învolbură râul Moscova. Cum ar veni

apa însetată bea apă.

Astfel

poezia mă cam salvează de politica sâcâitoare

totdeauna sălcie…

 

 

Antifrază sud-nord

Бог сотворил сперва Россию (Н. Гуров).*

„…şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Facerea, 1/4).

 

…Chiar dacă mahărul din Kremlin se grozăveşte cu cifrul

posibilei declanşări a agresiunii atomice

vrei nu vrei

din oficiu cazul duce oarecum spre ospiciu

dar şi spre alegorie

spre mitologie:

mahărul deţine cheia

de la Cutia Pandorei…

Dar chiar

şi în astfel de context bizar

şi eu sunt printre cei ce pot cădea de acord că

la Geneză

Dumnezeu a adus prima pe lume Rusia

(poate că de probă…)

numai că în graba facerii

şi a altor trebi

Creatorul a uitat

să despartă întunericul de ea…

________

*Mai întâi Dumnezeu a creat Rusia (N. Gurov) (rus.).