Habermas şi cardinalul Ratzinger au sesizat că resursele raţionalităţii europene secularizate nu mai sunt suficiente pentru a stăpâni crizele existente, în mod exact criza de motivaţie din democraţiile unei lumi pe cale de mondializare, şi că religia însăşi are nevoie de raţiune pentru a preveni alunecarea în fundamentalisme ce generează terorismul; ambii admit că există „patologii ale raţiunii“ şi „patologii ale religiei“ şi recomandă filosofiei şi religiei să fie disponibile la a învăţa din experienţa istorică şi argumentele celeilalte.

                                                                          Andrei Marga