Brusc, n-am mai simţit nevoia să acumulez şi am început să tînjesc după uitare. A uita - era, prin urmare, decizia mea. Lucrul acesta nu mă înspăimînta, iar uitarea nu-mi apărea, deocamdată, ca un naufragiu, ci mai degrabă ca un început de înţelepciune. Uită ca să te salvezi!

                                                                         George Banu