Clujul în oglindă

 

Al Olosutean

 

Volumul Clujul în ritm de vals imperial: Interviuri, elegant apărut, în 2009, la Casa Cărţii de Ştiinţă, cuprinde interviurile – cincizeci la număr – luate de Radu Constantinescu unor personalităţi din Cluj, din variate domenii: literatură, istorie, medicină, muzică, pictură, chimie etc., sau unor personalităţi în trecere prin Cluj, cum sînt Mariano Martín Rodríguez, Matei Vişniec, Andrei Şerban etc. Fiecare interviu este precedat de un mic şapou, cu informaţii despre intervievat, şi este datat. Lectura este pasionantă, căci intervievatorul ştie să îşi incite partenerii la dezvăluiri, la rememorări, la definiţii. Numărul mare al conlocutorilor ne face imposibilă prezentarea fiecărui interviu în parte. Selectînd – în mod nedrept, căci toate interviurile au farmec şi prezintă interes –, semnalăm succint că dna Elena Daniello vorbeşte cald despre Blaga, Camil Mureşanu despre Blaga şi Cioran, Crişan Mircioiu – probabil cel mai vîrstnic dintre interlocutori – are amintiri vii despre Onisifor Ghibu, Marta Petreu diagnostichează boala extremistă a generaţiei ’27, profesorul Ion Albu vorbeşte despre Victor Papilian, Ion Vlad (al cărui titlu de interviu este împrumutat întregului) panoramează generos Clujul cultural de azi, dirijorul Emil Simon vorbeşte despre Filarmonica din Cluj şi despre personalităţi pe care le-a cunoscut, de pildă despre Celibidache, Cornel Ţăranu vorbeşte despre muzică şi – nu se putea altfel! – despre literatură, profesorul Iosif Viehmann povesteşte despre speologie şi despre Emil Racoviţă, Dan C. Mihăilescu descrie Clujul din avion, Ion Mureşan face ordine în poezie, Irina Petraş se lasă trasă de limbă şi-şi destăinuie gîndirea despre moarte, Florina Ilis vorbeşte despre arta sa de prozator, Mariano Martín Rodríguez destăinuie cum a ajuns să cunoască literatura română. De fapt, nu există interviu neglijabil în acest volum.

Citindu-l, aflăm că Simona Noja, marea balerină, visa în copilărie să devina bibliotecară, pentru că era fascinată de Borges, că Andrei Şerban s-a întors să monteze teatru în România, şi anume la Cluj, care a devenit „familia sa de vară“, dar că, exceptîn­du-l pe Caragiale, nu acordă prea mare valoare dramaturgiei româneşti; că pictorul Marcel Lupşe cunoaşte farmacopeea populară; că Vasile Gheorghiţă deplînge dispariţia, din motive economice, a marilor compoziţii picturale. Tot aşa, aflăm cum şi-a vîndut pictorul Nicolae Maniu primul tablou la Paris sau cum a luat, în 1995, marele premiu al Bienalei de la Paris; apoi, cum socoteşte Ioan-Aurel Pop că va fi viitorul Europei unite, ce proiecte de cercetare are Corin Braga, cum şi-a făcut regizorul Robert Lakatos filmul Bahrtalo.

Radu Constantinescu este un intervievator profesionist, căci plin de curiozitate şi de entuziasm faţă de interlocutorii săi. În oglinda cărţii sale, Clujul este un oraş în care se întîmplă o mulţime de lucruri, care de care mai interesante.  

  

Al Olosutean

Clujul în oglindă

» anul XX, 2009, nr. 9 (232)