Visul diurn

Gabriela Melinescu

 

 

Literatura este aerul în care trăiesc din copilărie până în prezent. Ea este pentru mine forma cea mai fascinantă a procesului de cunoaştere. Fiecare viaţă e unică şi prin literatură (orală sau scrisă) oamenii pot comunica între ei prin gânduri, sentimente şi experienţe acumulate de-a lungul secolelor.

Literatura este o formă a visului diurn, cum scria Isaac Bashevis Singer, un vis controlat, fără mesaj, dar având un ţel foarte clar. Scriitorul este purtătorul unui adevăr pe care-l comunică în felul său, după sentimentele sale intime.

Am fost mereu atrasă de oamenii „unici“ a căror viaţă era plină de vise diurne confundându-se cu cele nocturne, amestecându-se misterios, într-o pastă subtilă precum culorile din paleta unui pictor – vise „nebuneşti“ în care se întrezăreau fibre autentice ale adevărului vieţii.

Aceste persoane semănau cu nişte cărţi gata scrise, cărţi umblătoare în legătură cu lanţuri de cărţi, şiraguri infinite de creaţii, care îmi garantau că niciodată nu mă voi plictisi în viaţă – plictisul fiind pentru mine ca şi bolile greu de suportat –, pentru că aveam de contemplat prin cărţile vii chiar adevărul în faţă.

Cu cît cunosc mai bine viaţa, cu atât mai mult resimt nevoia de literatură, nevoia de a privi în abisul oceanului omenesc.

Literatura n-a fost niciodată pentru mine ceva ciudat şi inutil, ea există în firea oamenilor, venind din străvechea nevoie de a povesti viaţa, în jurul unui foc sau la umbra copacilor.

Superba revistă Apostrof, având ca nume un semn diacritic, înţelegând prin asta că prima formă de comunicare au fost semnele, imaginile scrijelite pe stâncile peşterilor, desenele rupestre povestind într-un limbaj universal despre felul în care trăiau primii oameni, despre comuniunea strânsă dintre natură şi viaţa lor, despre experienţele lor pentru a duce la capăt lucrul cel mai greu: viaţa.

Apostroful, în forme subtile, a strâns „documente“ unice ale vieţii scrise în douăzeci de ani, ducând aventura cunoaşterii la culmi. Mai mult decât atât: a format un gust literar şi un alt fel de curaj pentru noile generaţii. Adevărul vieţii a fost respectat, întrezărit şi neelucidat, aşa cum trebuie să fie adevărul.

La mulţi ani, revistă care mi-ai îmbogăţit şi înfrumuseţat viaţa!

Mulţumesc celor care au făcut posibilă aventura cunoaşterii şi a plăcerii de a citi, altfel de cum eram obişnuiţi din alte reviste, mulţumiri din toată inima, în primul rând, neobositei, iubitei poete Marta Petreu! La mulţi ani!

Gabriela Melinescu

Visul diurn

» anul XX, 2009, nr. 5 (228)