După douăzeci de ani

(II)

 

Marta Petreu

 

Am stat şi m-am gîndit, nu ca un erou dumasian, ce înseamnă cei 20 de ani de cînd Mircea Dinescu m-a numit redactor-şef la o revista inexistentă, pe care am făcut-o să existe. Şi care mai există numai pentru că eu, ardelean încăpăţînat, ştiu că instituţia este o realitate transcendentă insului, aşa că m-am simţit obligată s-o ţin în viaţă. Am ţinut-o – împotriva multor împrejurări ostile.

Împrejurările în care ne aflăm în anul al douăzecilea de existenţă nu sînt, o recunosc încă o dată, deloc prielnice: Primăria şi Consiliul Local, care ne-au finanţat tiparul şi alte cheltuieli de editare din ultimii cîţiva ani, ne-au aprobat în acest an o sumă nu numai mică (deci categoric insuficientă), ci una înfricoşătoare: 13.000 de lei. Dacă ar trăi Vlad Mugur, care avea premoniţia numerelor simbolice, ştiu precis ce ar comenta.

Am mai spus-o şi altădată şi o repet: cultura costă. Cultura scrisă, de asemenea. Dacă noi, scriitorii – ca toţi creatorii de valori spirituale de întrebuinţare pe termen lung, altfel spus: ca toţi cei care creăm cultura română –, sîntem gratis, fabricarea obiectului numit revistă sau a obiectului numit carte costă. Costă mult pentru cei care, scriitori fiind, sînt şi săraci, deci nu au cum să aducă bani de-acasă pentru hîrtie, toner, poştă, contabilitate, calculatoare, telefon, internet, plata corecturii, a machetării, tipar, difuzare etc. Costă infim în comparaţie cu cheltuielile pe care o comunitate – inclusiv o ţară – le face pentru alte activităţi, cu vizibilitate efemeră.

Mă uit la cele 227 de numere de Apostrof şi la cele aproximativ 150 de cărţi apărute la Biblioteca Apostrof. Şi fac un bilanţ.

Dacă nu ar fi existat Apostroful, adică revista şi minieditura sa, multe lucruri în peisajul cultural românesc ar fi absolut la fel. Altele însă nu: căci ar lipsi, cu siguranţă, următoarele cărţi:

 

• N. Steinhardt, Cartea împărtăşirii, carte gîndită şi alcătuită de Ion Vartic;

• Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti;

• D. D. Roşca, Introducere la viaţa lui Isus. Mitul utilului, ediţie bilingvă, cu originalul francez facsimilat, traducere în limba română de Dumitru Ţepeneag;

• Bucur Ţincu, Apărarea civilizaţiei;

• Evelyn Underhill, Mistica, traducere de Laura Pavel, postfaţă de Marta Petreu;

• Alexandre Kojčve, Introducere în lectura lui Hegel, traducere de Dumitru
Ţepeneag;

• I. Negoiţescu, Straja dragonilor, ediţie îngrijită de Ion Vartic;

• De amicitia Lucian Blaga-Ion Breazu, corespondenţă, carte gîndită de Mircea Curticeanu;

• Locatarii de la Ciucea, album;

• Procesul „tovarăşului Camil“, teatru documentar în stare naturală, carte prefaţată de Mircea Zaciu şi înscenată de Ion Vartic;

• Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua venire, epistolar îngrijit de Liviu Maliţa;

• Arthur Dan, Mituri căzute;

• Dorli Blaga şi Ion Bălu, Blaga supravegheat de Securitate;

• Petru Dumitriu, Vîrsta de aur sau dulceaţa vieţii, carte gîndită şi alcătuită de Ion Vartic;

• I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu, carte gîndită de Ion Vartic;

• Paul Georgescu, Învăţăturile unui venerabil prozator bucureştean către un tînăr critic de provincie, carte îngrijită de Ion Simuţ;

• Radu Petrescu, Corespondenţă;

• Radu Stanca, Aquarium;

• Alexandru Vona, Misterioasa dispariţie a oraşului din cîmpie;

• Alexandru Vona, Esmeralda;

• Alexandru Vona, Să mai fiu o dată îndrăgostit;

• Dosar Alexandru Vona şi Ovidiu Constantinescu, Ferestre întredeschise;

• Zaharia Boilă, Memorii;

• Zaharia Boilă, Amintiri şi consideraţii asupra mişcării legionare;

• Dosar Cioran, 12 scrisori de pe culmile disperării;

• Dosar Apostrof: O sută de autori şi încă unul: Cu un dosar Eugen Ionescu;

• Dimineţile la Roma au o prospeţime de nebănuit: Dosar Marian Papahagi;

• Dosar Nicolae Balotă 75;

• Dosar Vlad Mugur: Spectacolul morţii;

• În lumea taţilor;

• Scriitorul şi trupul său;

• Cele 10 porunci;

• Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga;

• Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă;

• Lukács József, Povestea oraşului-comoară: scurtă istorie a Clujului şi a monumentelor sale;

• Lukács József, Clujul gotic;

• Ion Vartic, Cioran naiv şi sentimental.

 

Multe dintre aceste cărţi ori dintre celelalte aflate în catalogul nostru le-am „gîndit şi alcătuit“ sau numai le-am îngrijit din punct de vedere editorial eu însămi.

La fel, dacă nu ar fi existat Apostroful, cîteva cărţi importante, cum sînt acelea ale lui Norman Manea, pe care le-am editat noi în anii nouăzeci – Despre clovni, Octombrie, ora opt şi Fericirea obligatorie – ar fi intrat cu o mai mare întîrziere în circuitul cultural naţional.

 

La ce e bună o revistă?, se poate întreba cineva, iar eu răspund: ea este şi incubatorul literaturii vii, şi locul receptării, inclusiv critice, a acesteia. Iar dacă cineva se întreabă la ce e bună literatura?, îi putem răspunde că la nimica toată: împreună cu celelalte creaţii spirituale ale unei culturi, ea este numai chintesenţa identităţii naţionale a unui popor şi deci valoarea care îl justifică, aşa cum observa D. D. Roşca, în faţa scaunului de judecată universală.

În al douăzecilea an de lucru în redacţia Apostrofului, poate că mi-am pierdut iluziile în privinţa persoanelor, dar nu mi-am pierdut entuziasmul în faţa textelor. Şi nici încrederea în proiectul pe termen lung pe care îl am cu privire la cultura română, la literatura română. Cultură în valoarea căreia cred în cunoştinţă de cauză şi în care mă încred cu seninătate.

 

Marta Petreu

După douăzeci de ani (II)

» anul XX, 2009, nr. 5 (228)