sf-ul ca profesiune de credinţă

 

Constantina Raveca Buleu

 

 

Substanţialul volum al lui Cornel Robu, Scriitori români de science-fiction, apărut în 2008 la Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, reprezintă suma selectă a questei de o viaţă a autorului său, dedicat trup şi suflet investigării, recuperării şi promovării science-fictionului românesc. Cele cincizeci de texte cuprinse în această carte trădează implicarea aproape obsedantă a lui Cornel Robu în materia obiectului său hermeneutic. Publicate anterior în reviste, dicţionare şi volume, articolele, cronicile şi studiile adunate în acest volum sunt organizate în patru blocuri tematic-diacronice: Scriitori români de science-fiction, Trecutul unei iluzii: „Noul val“ al anilor ’80, Secvenţe ante-decembriste, Secvenţe post-decembriste.

Iniţial prefaţă la ediţia din 1986 a volumului În anul 4000 sau O călătorie la Venus, apoi reluat fragmentar, ca multe alte texte din acest volum, în Dicţionarul scriitorilor români şi în Dicţionarul analitic de opere literare româneşti, studiul Un precursor: Victor Anestin se deschide cu o perspectivare amplă, ce trădează scrupulozitatea istoricului literar, a figurii pitoreşti a „astronomului amator“, aşa cum se numea în la belle époque, pentru ca, mai apoi, discursul să-şi restrângă unghiul de abordare şi să se concentreze în mod didactic, dar totuşi simpatetic, asupra unui personaj care a întruchipat mai bine decât oricine altcineva această figură: Victor Anestin.

Astfel, înainte de Primul Război Mondial apare mensualul de astronomie populară Orion şi activează Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion“, amândouă fondate de Victor Anestin (cea dintâi în 1907, iar cea de a doua în 1908), pasionat obsesiv de astronomie, supranumit în epocă „un Flammarion al României“ şi autor al primului roman ştiinţifico-fantastic românesc, În anul 4000 sau O călătorie la Venus, apărut în 1899. Imagine concentrată a idealismului şi efervescenţei epocii sale, viaţa lui Victor Anestin echivalează cu un efort constant şi creator de a transforma percepţia publicului asupra ştiinţei, de a trezi simpatia pentru ea (prin conferinţe, articole sau iniţiative precum Universitatea Populară din Bucureşti şi Societatea „Prietenii Ştiinţei“), de a o separa net de politică, religie, filosofie şi artă (atunci când ea riscă să cadă sub incidenţa culpabilizării pentru declanşarea războiului din 1914). Ironia face – după cum observă Cornel Robu – ca fanaticul puterii ştiinţei, care a fost Victor Anestin, să fie recuperat ca scriitor graţie tocmai constestatei puteri a ficţiunii. Recuperarea acestuia de către Cornel Robu se completează cu articolul publicat în 1987 în revista britanică Foundation: The Review of Science Fiction: Victor Anestin, the First Romanian Science Fiction Writer (în traducerea Ioanei Robu, ca de altfel toate textele în engleză din acest volum).

Fişa bilingvă dedicată lui Victor Papilian este urmată de o lectură critică în cheie sf a nuvelei Les trois Grâces (1976) a lui Mircea Eliade, studiul fiind dublat de un articol de dicţionar scris pentru St. James Guide to Science Fiction Writers, 1996. Extrapolând un fragment obscur din Apocrifele Vechiului Testament, legat de „implicaţiile teologice şi medicale ale teologiei păcatului originar“, potrivit cărora „numai cel care e ameninţat de cea mai gravă primejdie [...] are, deocamdată, şansa de a dobândi tinereţea fără bătrâneţe“, întrucât „însăşi dialectica Creaţiei cere ca procesul de regenerare să înceapă numai când organismul e ameninţat de moarte“, Mircea Eliade transferă

 

în science-fiction – spune autorul – toate trăsăturile-i personale adânc marcate, toate înclinaţiile, afinităţile şi obsesiile sale definitorii, dimpreună cu temele-i caracteristice: tiparele mitice ascunse ale vieţii umane, natura iluzorie a timpului şi [...] faţa niciodată dezvelită a umanităţii, impenetrabila deghizare a sacrului atunci când se întrupează în materia profanului.

 

Prima secţiune a cărţii cuprinde o serie întreagă de portrete literare şi comentarii critice destinate iniţial volumului Sub semnul acoladei (proiectat în 1982), „titlu-fantomă“ preluat de la John Clute şi Peter Nichols, şi apărute, într-o formă mai mult sau mai puţin modificată, în reviste şi în alte volume (mai ales în antologia comentată Timpul este umbra noastră: Science-fiction românesc din ultimele două decenii, 1991). Sunt investigaţi: Mihu Dragomir, Adrian Rogoz, Vladimir Colin, Ovid S. Crohmălniceanu, Victor Kernbach, Horia Aramă, Ion Hobana, Leonida Neamţu, Miron Scorobete, Voicu Bugariu, Constantin Cubleşan, Gheorghe Săsărman. Incursiunile critice se soldează cu analiza rafinată a unor aspecte particulare suscitate de contactul cu scrierile acestor scriitori, cum sunt, de pildă, paternitatea cronoplastiei reclamată de Victor Kernbach (în analiza recurenţei ipotezei paleoastronauţilor în romanele şi eseurile acestuia), distincţia dintre fantastic şi fantasy din studiul dedicat lui Vladimir Colin, prin precizarea faptului că „literatura fantasy este congenital eucatastrofică“ (Eucatastrophe: termen al lui Tolkien), precum şi crearea unui concept (pe larg comentat în a treia secţiune a volumului, în Ştiinţificţiune, ştiinţifictor): ştiinţifictor, atunci când autorul discută „metamorfoza criticului [Ovid S. Crohmălniceanu] devenit fictor de ştiinţificţiune“. Mircea Opriţă şi Florin Manolescu încheie această primă parte a volumului, celui dintâi fiindu-i alocat un studiu consistent, care cuprinde atât inventarul critic atent al scrierilor sale, cât şi contextualizarea şi analiza lor comparativă. Demersurile accentuat comparative ale acestei secţiuni scot la iveală amplitudinea culturală a autorului şi capacitatea sa profesionistă de a jongla armonios cu informaţiile biobibliografice.

„Oricât nu s-ar crede, a existat şi un al doilea «optzecism» în urmă cu două decenii, în afara şi în umbra bovarică a celui canonic...“ – scrie Cornel Robu în debutul celei de-a doua părţi a volumului, unde sintetizează traiectoriile câtorva dintre reprezentaţii acestui „val spart“ (cum observă cu o ironie amară): Mihail Ionescu, Dan Merişca, Mihail Grămescu, Lucian Ionică, Gheorghe Păun, Alexandru Ungureanu, Leonard Oprea şi Cristian Tudor Popescu. (Cele mai multe dintre texte apăruseră deja în Timpul este umbra noastră, antologia comentată de Cornel Robu, precum şi în twelve of the Best Romanian sf Stories, selected and introduced by Cornel Robu, Timişoara: Sedona Publishing House, 1995.) Secvenţele ante-decembriste reprezintă o suită de opt discursuri accentuat teoretice şi/sau militante în favoarea conturării unui cadru prielnic creării şi receptării de literatură sf (aşa este, de pildă, Ce lipseşte literaturii sf actuale, transcriere a unei expuneri radiofonice din 1983, în care Cornel Robu pleda pentru reviste specializate în literatură science-fiction). În Ştiinţificţiune, ştiinţifictor, articol publicat iniţial în Echinox (1979), Cornel Robu dezvoltă, amplu, termenul de ştiinţificţiune şi analizează atent toate avantajele şi dezavantajele sale posibile. Iniţial studiu introductiv la Timpul este umbra noastră, eseul Câteva precizări necesare punctează existenţa a trei generaţii de scriitori români de science-fiction şi dezbate problema selecţiei valorice a acestora în antologii.

Reflecţia sociologică asupra stării literaturii sf şi a traducerilor, precum şi incursiunea în istoria genului ocupă prima parte a Secvenţei post-decembriste, partea secundă fiind rezervată analizei critice a câtorva creaţii din peisajul literar de după 1989, semnate de Liviu Radu, Gheorghe Săsărman, Florin Manolescu sau Roberto R. Grant (pseudonimul lui Voicu Bugariu – autor al unui „scandalos“ roman, Zeul apatiei, analizat spumos în Ţiganiada în stil american). Comentariile subtile, pigmentate ludic şi bine armate bibliografic, precum şi discursurile teoretice incitante prin încărcătura conceptuală propusă se completează cu pledoarii recuperative sau combative, menite să promoveze şi să încurajeze literatura science-fiction din România, toate acestea creionând portretul unui critic literar extrem de versatil în spaţiul domeniului căruia i s-a dedicat la modul absolut.     

 

Constantina Raveca Buleu

SF-ul ca profesiune de credinţă

» anul XX, 2009, nr. 6 (229)