(Flori din grădinile altora)

 

Andrei Globa

(1888-1964)

 

 

*     *     *

 

Ah, noaptea de răzleţire

Lungă-i cât coada fazanului,

Ca şapte drumuri ce duc spre Ieddo.

 

*     *     *

 

Prietene, curând soseşte toamna,

Orice aromă o va spulbera aiurea.

Cât mai repede florile mi le rupe!

 

*     *     *

 

În fiecare zi-n grădina mea

Vii şi vii, cât ţine liliacul, –

Dar nu e veşnică tandra lui culoare!

 

*     *     *

 

O Fuji Yama,

Coroană din nuferi din lună

Ţi-i creasta-nzăpezită. 

 

*      *     *

 

Din obişnuinţă

Dragostea – dragoste o numim.

N-ar fi acesta oare şi numele morţii?

 

*     *     *

Respirul meu – e Calea-Laptelui

În care eu sunt stea, iar tu –

Peste inimă îmi eşti cerul boltit.

 

(1922)

 

 

Traducere şi antologie de
Leo Butnaru

 

Andrei Globa

Flori din frădinile altora

» anul XX, 2009, nr. 6 (229)