Stricarea nopţilor

  

Horia Gârbea

 

Răspund la anchetă noaptea. Acum e ora 0.43. E noapte. Am primit un e-mail de la Marta Petreu acum o oră. La 11 am citit corespondenţa electronică mai ales pentru că îmi vin răspunsuri la o anchetă organizată de mine la Luceafărul.

Apoi am jucat un concurs de 8 done de bridge pe bbo – partener un italian pe care nu-l cunosc. Astept rezultatele. Probabil ieşim cam pe locul 45 din 120 de perechi. Fiul meu abia a adormit după ce a ascultat povestea „Cei trei purceluşi“ a 60-a oară. Mă voi duce să citesc lîngă el. Poezie. Sînt prea obosit pentru teza lui Octavian Soviany despre textualism pe care mi-o programasem. Mîine la 8 am un seminar. Ieri-noapte am adormit pe la 3.

Pînă acum cîţiva ani dormeam bine noaptea  şi nu îmi plăcea să lucrez, nici să navighez pe internet după miezul nopţii. Cu vîrsta, somnul s-a restrîns. Unele treburi urgente reclamă scrisul de noapte sau lectura. Nu mi-a plăcut niciodată să „pierd“ nopţile. Asta şi pentru că dau randament dimineaţa – e o problemă de bioritm. Dimineaţa nu mă trezesc greu, chiar dacă am dormit puţin. După ce s-a născut băiatul, timpul meu de seară a început să îi aparţină lui, chiar dacă mai apuc o oră-două de lucru. Aşa că orele active s-au mutat mereu mai tîrziu, aşa cum şi lectura de noapte de plăcere a devenit lectură obligatorie, fie că e pe hîrtie sau pe ecran.

Rolul nopţii a crescut şi s-a schimbat, aşadar, în timp pentru mine. E probabil şi consecinţa apariţiei în viaţa mea (noastră) a internetului care amestecă fusurile orare. Pe web soarele nu apune niciodată. În felul acesta noaptea şi-a pierdut misterul. Nopţi misterioase petrec doar vara, la ţară. Acolo noaptea apare altfel, a rămas ca la Heliade-Rădulescu, neagră, înaltă, cu sunete ciudate sau dimpotrivă liniştitoare. Viaţa la oraş a stricat şi nopţile! La sat ritmurile sînt pure, nu se bagă ziua în noapte. Acolo eşti forţat să dormi noaptea şi să te trezeşti în zori. La oraş, în perioada activă, agitaţia zilei şi zgomotul te obligă aproape să lucrezi noaptea.

Am primit între timp rezultatul concursului: locul ocupat a fost 43. Mă voi duce să citesc. E ora 1 şi 15. Încă o noapte fără mister. Singurul lucru misterios e că fix la ora 2.30 ceasul biologic al fiului meu îl va face să-mi ceară cocktailul de noapte, pregătit anume cu vitaminele şi aromele favorite. Pe care îl va bea fără a se trezi. Apoi vom dormi liniştiţi.

Horia Gârbea

Stricarea nopţilor

» anul XX, 2009, nr. 3 (226)