Capcană pentru febre

 

Diana Adamek

 

Adorm devreme, primele ore îmi aduc odihna, celelalte deschid vise încărcate fastuos, cu un apetit nestăpânit pentru detalii. Liniile sunt precise, dar scenariul încărcat, cu multe trape secrete, au ceva, am mai spus-o, de bazar oriental. Sub strălucire e de fiecare dată multă tensiune, care rămâne totuşi luminoasă, rar se întâmplă ca visele mele să alunece în coşmar. Asta aş reţine mai ales, o intensitate necunoscută altfel, cu porţile deschise spre alte lumi, o amintire, o prevestire?, nu ştiu.

Nu scriu niciodată noaptea şi nu-mi plac nici întâlnirile care se prelungesc târziu, nopţile mele sunt un fel de capcane pentru febre singuratice. Vorbesc mult despre ele, fiindcă mi se întâmplă să trăiesc în amprenta lor mult după trezire, e un cifru al intensităţii care nu mi se dezvăluie ziua, unele mă lasă ca şi cum aş avea carnea şi sufletul arse, nu de durere însă, ci de foarte multă lumină. Sunt teritorii, acestea ale nopţii, pe care le apăr tocmai prin orele mele, multe, de somn.

Diana Adamek

Capcană pentru febre

» anul XX, 2009, nr. 3 (226)