Poeme de

Leo Butnaru

   

Dostoievski scriind

 

cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)

marele inchizitor jură (ceva)...

 

în vreme ce scrie (oricând)

dostoievski (f. m. fireşte)

suflă-răsuflă peste fila de

hârtie – (a)caligrafie

apăsând uşor (vede-se) mâna

celui ce jură – peste

ghimpii pre-bibliei apăsând-o

 

(mie unuia

mereu mi s-a părut convingătoare

mărunt-mărunţica-nrourare de hemoglobină)

    

Luciul arcat

 

primii stropi de ploaie

îi urmăresc cum alunecă pe

luciul arcat al coarnelor de bivoli

    

O femeie

 

Trecu o femeie.

Iute.

Repede repezit trecu

                        încât

iscă (născu?) un curent de aer...

                        Mi se clatină uşor

sufletul...

  

Nevermore

 

în bătaia vântului nordic

ce ajută şi el cât de cât la pârga

                        poamelor nearătoase

ea spuse:

– vorbeşte-mi ceva de dragoste; deja

sunt mai mult trecută din lume

decât în subcerescul ei

pentru ca să uit îndată

ce mi-ai spus...

                       

îndată

sau niciodată – cât o mai fi rămas

din acest dar erodat...

  

Cerul sâmbetei

 

Peşti şi oameni

rechini şi înecaţi

tăcând chitic despre lucruri strigăt-

oare la ceruri (din ape).

 

Asta e, aşa e: totul – viaţă

creaţie – între

bursa de valori

şi

bursa de valuri a(le) cerului sâmbetei.

 

Altfel spus: saltul mortal

dar

şi saltul morţii care ne transferă

instantaneu

din sine – în neant printre

inutilii fluizi ai luminiscenţei (care

îl făcuse pe Mandelştam-încarceratul să creadă

că lumina poate lumina lumina)

în deschiderea căreia

nu-ţi mai recunoşti de drept legitim

chipul pe care ţi-l vezi oglindit

în cerul din ape (adică

al sâmbetei).

  

*     *     *

 

nedreptăţi

nervozităţi

explozie

ruine

şi tu – de suflul exploziei

aruncat în sine

  

La volumul „În caz de pericol“ (2004)

 

Eu

(îmi)

sunt

propria

jertfă

de

rezervă...

  

Hamlet în culise

 

... dacă după moartea-ţi spectaculoasă

(după spectacol fireşte)

te cam frăsuieşti în culise

(trei clipe în plus

să zicem)

în epoca muritorilor nerăbdători

nu mai vezi Hamlete bis-ul

din toată tragedia rămânând doar

jumătatea de replică: „... a nu fi!“

Aşadar

spre avanscenă – avante

prinţe!

Din volumul în pregătire Din sens opus